Vikingi pe Arenele Romane  
Organizatori
Promusic Events & Maximum Rock Magazin
Locatie
Arenele Romane, Bucuresti
Data
19 noiembrie 2011
Open act

As I Lay Dying, Septic Flesh

Site oficial
www.promusicprod.ro

Un concert Amon Amarth in Romania se dorea de ani de zile, insa cu "Surtur Rising", suedezii au transformat dorinta fanilor in necesitate: nu e nevoie sa fii un fan inrait al death-metal-ului, ci este suficient sa fii un iubitor de metal, ca sa simti nevoia sa-i asculti live pe cei al caror album din 2011 a fost declarat de mai toate revistele de specialitate si in mai toate topurile oficiale si neoficiale, albumul anului. Mai mult de atat, "Surtur Rising" este indiscutabil unul din cele mai bune albume de death metal din cate s-au scris vreodata, asa ca... ne trebuia si un concert Amon Amarth! Iar ziua de 19 noiembrie 2011 ramane o data importanta in memoria noastra, cu atat mai mult cu cat deschiderea a fost asigurata de alte doua formatii "bestiale", Septic Flesh si As I Lay Dying. Frumos line-up...

Septic Flesh s-au produs din pacate in fata unui public extrem de mic, format din aproximativ 100 de persoane, in timp ce restul sutelor de oameni doritori a-i vedea pe greci se inghesuiau la intrare, in frig, formand o coada dezorganizata, accesul in incinta cortului Arenelor Romane facandu-se prea tarziu, cu aproximativ 20 de minute inainte de inceperea recitalului Septic Flesh, la intrare iscandu-se din acest motiv o adevarata isterie. Lucru de neexplicat, insa organizatorii au dat in acest sens un comunicat de presa, pe care-l puteti citi aici.
Pacat totusi ca fanii Septic Flesh au reusit sa vada prea putin sau deloc din acest recital...

SEPTIC FLESH © rockXpress.ro

Pentru ca nu am luat parte la desfasurarea acustica a "marelui simpozion auto-canibalic", asa cum insusi Seth (voce) descrie in maniera suprarealista imaginea copertii noului album, "The Great Mass", desenata de manutza lui, va pot spune doar ca am auzit printre cei 100 de norocosi, cum ca deatherii greci au fost buni, desi conditiile unei trupe de deschidere sunt destul de vitrege cand vine vorba de sunet si public. Pana la finalul recitalului de o jumatate de ora, Septic Flesh au strans in cort cateva sute bune de indivizi, pe care i-au incalzit chiar si asa, mai fara chef, si i-au lasat cu speranta unui concert "pe bune" in viitor. Si speram ca la viitorul concert Septic Flesh, toti platitorii de bilete sa-i poata vedea de la cap la coada fara nicio emotie.

As I Lay Dying nu s-au aflat niciodata printre preferintele mele, insa curiozitatea m-a impins sa-i ascult cu atentie pe cei care in numai cativa ani au strans deja cateva premii importante, devenind incet si sigur o trupa respectabila in randul iubitorilor de metalcore, gen pe care nu voi reusi  niciodata sa-l agreez. Din pacate, sonorizarea si luminile nu i-au prea ajutat si dupa cateva piese interesul a inceput sa-mi scada considerabil. Publicul, de data aceasta destul de numeros, i-a primit insa frumos, inclusiv cu un wall of death reusit.

AS I LAY DYING © rockXpress.ro

Americanii cu nume inspirat dupa romanul lui William Faulkner au incins bine cortul Arenelor Romane pentru aproximativ 40 de minute, lasand in urma regretele privitorilor pentru concertul ratat al grecilor si pregatind constiincios terenul pentru marea intalnire.

Amon Amarth ocupa indiscutabil un loc aparte in inimile fanilor death metal, fiind la ora actuala una din cele mai bune formatii de acest gen, un superlativ al genului si, instinctual, atunci cand vine vorba de aceasta mica armata de vikingi furiosi si de performantele lor muzicale, gandul ma duce la Death si la Chuck Shuldiner. Orice trupa senzationala de death metal este, in imaginatia mea, un tribut adus geniului lui Chuck Shuldiner. Asa ca, daca nu ma pot opri in a-i coplesi pe Amon Amarth cu laude, nu ma pot opri nici in a spune ca-mi este tare dor de Chuck...

Dincolo de setlist-ul exceptional, de interpretarea impecabila, pe masura sonoritatii numelui si de prezenta lor pe cat de vulcanica, pe atat de calda, epopeea vikingilor a fost pe alocuri perturbata de fumul excesiv pe scena, care facea ca luminile sa devina deranjante ochiului (lucru care la As I Lay Dying a fost de-a dreptul suparator) si de faptul ca vocea lui Johan Hegg se auzea cam slab. Lucru pe care personal il regret tare, pentru ca micul mare viking Johan Hegg are, din punctul meu de vedere, cea mai buna voce in death metal la ora actuala, alaturi de Tomi Joutsen de la Amorphis. Cu toate acestea, cred ca Amon Amarth au dat tot ce-au avut mai bun, pentru ca nu de multe ori am ascultat live ceva atat de intens, de furios in cel mai bun sens, de masculin si de un feed-back uimitor de la prima piesa, "War of the Gods".

AMON AMARTH © rockXpress.ro

O lupta in care zeii vikingi au fost captivi in frenezia publicului, in valul de voci care le cantau la unison cele mai indragite refrene, in aplauzele si in scandarile repetate ale numelui trupei. Pentru mine, momentul de varf al recitalului a fost cu "Live Without Regrets", cand am realizat ca nici nu mai conteaza ce se intampla pe scena, din moment ce in privirile tuturor confratilor jurul meu se citeste o mare incantare. Nici nu se putea altfel decat sa obtinem o promisiune din partea lui Johan pentru un nou concert cat de curand posibil pe meleagurile noastre si sa bea in cinstea noastra din cornul pe care-l poarta demn la cingatoare. :) Mai mult de atat, Johan s-a straduit sa ne transmita cateva cuvinte in romaneste, insistand cu "Buna seara, Bucharesti" :)
Amon Amarth ne-au oferit piese precum "For Victory or Death", "Destroyer of the Universe", "Slaves of Fear", "A Beast Am I", War of the Gods" si "Live Without Regrets" de pe senzationalul "Surtur Rising", dar si clasice precum "The Pursuit of Vikings", "Runes to My Memory", "Guardians of Asgaard", "Twilight of the Thunder God", "Death in Fire" si "Embrace of  the Endless Ocean", executate impecabil.

Un lucru foarte bun a fost faptul ca in cort au existat instalatii de incalzire, insa dincolo de problema cu intarzierea intrarii, care speram ca pentru viitor este deja rezolvata, as sugera tuturor organizatorilor de concerte in interior sa interzica in mod categoric fumatul. Inspre finalul serii, cortul se putea confunda usor cu un imens pub, intesat de un fum greu si inecacios si poate ca nu as fi semnalat asta daca nu mi s-ar fi facut rau si daca nu mi-as fi revenit doar iesind la aer. Nu e doar o chestiune de sanatate fizica si mentala, ci mai ales o chestiune de respect pentru publicul mai ales nefumator: m-am saturat de agresivitatea fumului de tigara in toate locurile publice si vreau ca ultimul loc in care ma simt cel mai bine - la un concert rock -  sa nu mai fie un teren de lupta continua cu fumul de tigara... Multumesc pentru intelegere!

Si multumim pentru Surtur Rising Tour! Asteptam deja cu nerabdare urmatorul concert Amon Amarth :)

[cristina@rockxpress.ro]

Vezi galerii foto: SEPTIC FLEH l AS I LAY DYING I AMON AMARTH

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.