ANATHEMA... a living wish - cronica de concert  
Organizatori
ARTMANIA
Locatie
Sala Palatului - Bucuresti, ora 20.00
Data
29 aprilie 2009
Bilete

60 - 120 lei

Site oficial
www.artmania.ro

Nu cred ca o alta formatie din Romania ar fi fost mai potrivita decat Celelalte Cuvinte pentru deschiderea concertului Anathema de la Sala Palatului, miercuri seara, pe 29 aprilie 2009. Doua nume mari, pentru un concert frumos curgator. O locatie generoasa, primitoare, care iti ofera spatiul necesar pentru a te misca, a respira aer curat si a cuprinde dintr-o privire grupurile de prieteni veniti din toate colturile tarii.

Celelalte Cuvinte © rockXpress.ro

Celelalte Cuvinte © rockXpress.ro

De la un concert Celelalte Cuvinte avem intotdeauna asteptari pe masura numelui si valorii greu de egalat pe scena rock-ului romanesc. Si niciodata, ca si de aceasta data, nu ne-am inselat. Trupa a dat ca de obicei foarte mult, iar Calin Pop a fost in mare forma. Pacat insa ca sonorizarea nu i-a ajutat prea mult. Cuvintele si muzica lor au reusit sa incalzeasca atmosfera doar din centrul salii, pe margine sau in partea de sus, sunetul fiind prea tare si distorsionat. Eu una am gasit locul ideal in sala, de unde sa ma pot bucura si sa pot savura intreaga seara.   

Celelalte Cuvinte © rockXpress.ro

Celelalte Cuvinte © rockXpress.ro

Celelalte Cuvinte © rockXpress.ro

Nu stiu ce-ar mai fi de spus despre al 6-lea concert Anathema din Romania si cel de-al 4-lea pe care am avut onoarea si norocul sa nu-l pierd. Pentru a nu ne mai rataci in cuvinte, am putea lua dex-ul si cauta zeci de superlative exprimand frumosul, perfectul, ireprosabilul. Sau as putea sa-mi citez prietenii la final de concert. Toti, in unanimitate au admis ca sunt fara cuvinte, cu exceptia celui mai carcotas dintre ei: “Bai, ma oftic ca nu gasesc nici un cusur, sa am si eu ce comenta!”
Si pentru ca totul sa fie bine, a existat si ceva enervant, dar care evident ca nu are nici o legatura cu spectacolul, ci cu obiceiurile ancestrale. In general, la concerte trebuie sa te feresti de oamenii beti (care urla intotdeauna cate ceva reusind deseori sa enerveze atat publicul cat si trupele), dar si de oamenii indragostiti! Acestia stau mereu imbratisati, inlantuiti, cu spatele la scena, intr-o continua forfota de invaluire a celuilalt, aruncand brate, capete, obturand imaginea, facandu-te sa-ti lungesti gatul ba sus, ba jos, ba la stanga, ba la dreapta si sa te tot intrebi de ce nu si-au luat totusi de banii de bilet o camera. Pe bune, sunt frumosi indragostitii, dar totusi, sa nu exageram cu efuziunile in mijlocul unui public atent la scena. Stati cuminti! :)

ANATHEMA © rockXpress.ro

Nu am sa ma opresc prea mult asupra playlistului, poate unul din cele mai bune intr-un concert live, o mare surpriza pentru cei care in anii '93-'94 erau tineri si impatimiti fani ai doom-metal-ului trupei. Anathema au omagiat cei 17 ani de muzica buna, cu piese exceptionale din absolut toate albumele, iar “Sleepless” sau “A Dying Wish”, despre care credeam ca nu le vom mai auzi prea curand live in formula actuala, au sunat mai psihedelic, mai atmosferic, insa foarte actual si foarte Anathema.
Cu siguranta ca cele 2 ore si 10 minute s-ar fi putut extinde cu usurinta la 4-5, in setea de a asculta tot ce au Anathema mai bun in aceeasi seara. Nu stiu cum fac acesti cinci englezi, dar abia urcati pe scena reusesc de fiecare data si pentru a 6-a oara pe meleagurile noastre sa opreasca timpul in loc, sa anuleze distante, sa ridice o intreaga sala in picioare, sa o faca sa cante, sa zambeasca, sa viseze, sa planga, sa iubeasca, sa uite frivolitatea cotidianului, sa-si ofere noi sanse si sa-si domoleasca ritmul. Probabil ca o parte din toti acesti oameni, de diverse varste, care miercuri seara au gustat din deliciul uitarii de sine pentru 2 ore si 10 minute si-ar cumpara din nou bilete daca un nou concert Anathema s-ar anunta peste numai o luna.

ANATHEMA © rockXpress.ro

Cum spuneam mai devreme, n-am sa insist asupra a ceea ce s-a cantat miercuri la Sala Palatului. Am sa amintesc in treacat de “Closer”, “Angels Walk Among Us”, “Empty”, “Panic”, "A Simple Mistake", "Deep", “Pressure”, “Lost Control” (cu o varianta live incantatoare), “Flying” (idem), “Hope”, “Anyone, Anywhere”, “Are You There?”, “Regret”, “One Last Goodbye” (o nebunie!), “Far Away”, “A Dying Wish” (si nostalgia tineretii), “Sleepless” (surpriza!), “Fragile Dreams” (punctul magic culminant al show-ului, cu un interludiu din “Another Brick in the Wall”) si minunatul final cu “Confortably Numb”, tribut adus idolilor Pink Floyd.
Nu am sa insist nici asupra show-ului in ansamblul lui, pentru ca la fel, ar insemna sa insirui o serie de superlative vis-a-vis de lumini, sunet (foarte bun de data aceasta), atmosfera, apropierea de public, prezenta scenica - Anathema e o formatie cu o charisma aparte, a carei alchimie ramane un vesnic mister incantator. Nu vom afla niciodata daca exista o anumita reteta stiuta numai de cei trei frati Cavanagh - Vincent – voce, chitara ritm si acustica; Daniel – chitara solo, voce; Jamie – bass, de Les Smith – clape si John Douglas - tobe sau simplul fapt ca nu lipseste niciodata acel ingredient  – pasiunea, bucuria de a darui, de a impartasi lumii intregi magicul de dincolo de orice experienta senzoriala, setea de a-l cauta si de a-l palpa – este solutia unei atat de solide comunicari afective.

ANATHEMA © rockXpress.ro

Habar n-am din ce sunt facuti acesti oameni. Tot ce stiu este ca dupa concert, durerea fizica nu a mai existat. Tristetea si disperarea s-au risipit fara nici cea mai vaga perceptie. Si asa am inteles inca o data uriasa putere de vindecare, de exorcizare a muzicii. Prin asta inteleg ca spatiul si timpul sunt limitate doar pentru ca ne incrancenam deseori sa simtim asta. Ca vibratia gandului si a cuvantului au forta a zeci de uragane. Ca un astfel de concert il poti lua personal, poate fi doar al tau, daca la finalul lui esti fericit, vindecat, purificat, linistit, hranit, daca te face sa te revezi, sa te regasesti, sa te reiubesti. Daca esti mai ingaduitor si mai tolerant cu tine. Daca te decizi sa o iei mai incet si sa mai degusti cate ceva din viata asta dulce-acru-amaruie.       
De-a lungul timpului, muzica englezilor si-a cautat cuvintele, o calda pendulare intre angoasa, tristete si speranta. Cuvintele, miercuri seara, fara a se juca vreo clipa, au alergat inaintea sunetelor si pentru aproximativ 2500 de oameni, de toate varstele si coloraturile, speranta a fost tot ce a mai contat. Vincent a avut o voce de neuitat, cred ca cea mai buna voce a lui de pana acum. Poate pentru ca tot timpul a baut apa plata, urandu-ne “noroc”!? :)

ANATHEMA © rockXpress.ro

Tuturor celor care si-au dorit sa vina la concert si nu au putut veni trebuie sa le spun, cu parere de rau, ca au avut de pierdut. Si mai ales celor care nu si-au dorit sa vina. Anathema, desi a schimbat spectaculos macazul de-al lungul timpului, face mare cinste scenei rock actuale si ramane un nume de referinta pentru ce inseamna muzica pe mai departe. Si una dintre nu multele trupe in fata careia blackerii, deatherii, punkerii, metalistii etc. devin egali in orgolii si simtire.
Gata. Nu credeam ca uneori poate fi asa de greu sa scrii despre ceva atat de frumos si de drag. Pentru ca in astfel de cazuri, cuvintele se pot juca cu tine.
Iti multumim, Artmania, ca ni-i aduci cu regularitate pe Anathema. Evident ca vom veni si anul viitor. Si mereu. In rest, numai de bine. Organizare excelenta, ca de obicei. Multumim in numele tuturor celor prezenti!

.[cristina@rockxpress.ro]

Vezi galeria foto: ANATHEMA la Sala Palatului

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.