Cultura metalica finlandeza la Sibiu  
Organizatori
Fundatia Artmania sub inaltul patronaj al Ambasadei Finlandei la Bucuresti
Locatie
Piata Mare - SIBIU
Data
14 - 16 iulie 2006
Bilete
Pret: 65 RON
Site oficial
www.artmaniafestival.ro
Trupe
HIM
Amorphis
SILENTIVM
Carmen Gray
Luna Amara
Kumm

Pentru mine Festivalul Artmania a inceput inca de cand am vazut pe lista trupelor participante un nume pe care il asteptam de ani buni: Amorphis. Trupa care mi-a alinat suferintele din timpul sesiunilor de la mijlocul anilor ’90, trupa care nu putea sa lipseasca din playlistul nici unui "chef respectabil de metalisti" din aceeasi perioada sau care era prezenta cu "Black Winter Day" in orice rockoteca din tara.
Faptul ca festivalul era prezentat drept unul de arta si cultura finlandeza in timp ce pe afis apareau HIM, Amorphis, Silentivm si Carmen Gray,  ma facea sa fiu si mai curios: cultura finlandeza = metal? Asa ca de prin aprilie m-am pus pe asteptat pana vineri, 14 iulie – prima zi a festivalului.

Prima parte a zilei a trecut pe "repede-inainte": drum Brasov – Fagaras – Sibiu cu viteza, radare, frana, injuraturi, apoi cazare, masa, vin (rosu si bun), cafea, terasa, bere, bere, bere... Ajungand in acest punct am fost acostati politicos de un tanar poet din Prahova, pe numele sau de scena (pardon, de autor) Gore, plecat cu un rucsac plin de carti prin tara, pe la diferite evenimente culturale, sa-si vanda scrierile. Noua ne-a propus scurt un targ: “eu va dau o carte, voi va desfatati cu ce am scris, imi dati niste bani, eu imi cumpar niste bere si toata lumea e fericita...”. Destul de corect. Si cum nu voiam ca cineva sa fie nefericit chiar din prima zi am acceptat targul fara mult timp de gandire.
Spre seara in Piata Mare, desi nu se faceau decat probe de sunet si se bea bere la dozator incepeau sa se adune incet grupuri mari de tineri cu binecunoscutele tricouri negre, de data aceasta HIM fiind numele cel mai des intalnit. Atmosfera placuta, degajata...de festival rock.

  © rockXpress.ro

La ora 22.00 in sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu (parca prea cocheta si prea mica pentru astfel de evenimente) urma sa aiba loc primul moment important al festivalului: lansarea si proiectia ultimului DVD Nightwish, "The End of an Era". Pe care l-am si cumparat. Nici unui fan al acestei trupe nu trebuie sa-i lipseasca acest DVD, punctul terminus al unei ere de foc. Daca proiectia a avut loc pana la urma, cuvantul lansare a fost total impropriu fiindca in ciuda promisiunilor ca va fi prezent si managerul trupei, Ewo Pohjola, acest lucru nu s-a mai intamplat.
In jur de 500 de oameni s-au inghesuit sa vada pe un ecran de video-proiector "ultimul bal" al d-nei Turunen alaturi de trupa finlandeza. In stanga mea un tanar, patruns de ceea ce vedea a dat non-stop din cap, in timp ce in dreapta o domnisoara mi-a demonstrat puternicele cunostinte in ce priveste versurile Nightwish. Le stia pe toate! Chiar si partile lui Marco... La sfarsit nu am putut decat sa imi doresc (pentru a cata oara?) si mai mult ca plecarea din trupa a Tarjei sa fie numai o lovitura naucitoare de marketing si la viitorul live sa apara surazatoare in fata celor patru, cu un microfon in mana de culoarea rochiei...
Seara continua cu video-proiectii si cantari live ale trupelor locale in Club Stage. Foarte rock locatia, decorata cu gust (chitari, tablouri cu trupe, discuri etc) si dotata cu o scena interesanta in forma literei T inconjurata de scaune inalte de bar. Din pacate, lipsa totala de aer cat de cat respirabil si senzatia ca te afli intr-o sauna ne-a facut sa parasim repede locul indreptandu-ne spre Piata Mare.

  © rockXpress.ro

Sambata a inceput la o cafenea din Piata Mica amenajata pentru conferintele de presa.
Daca trupele finlandeze au fost punctuale, cele romanesti nu s-au obosit sa trimita nici macar un reprezentant fiind mult prea ocupate cu probele de sunet...

Silentivm au intrat primii, foarte dezinvolti si exuberanti poate si fiindca se aflau la primul concert in afara granitelor finlandeze. Practic mai mult au povestit decat au raspuns la intrebari. Solista Riina Rinkinen a fost purtatoarea de cuvand, fiind completata de liderul trupei, bassistul Matti Aikio. Povestile s-au invartit in jurul succesului finlandez de la Eurovisiune (au fost politicieni finlandezi care au spus ca se muta din tara daca vor castiga Lordi, ca apoi sa fie mandri de prestatia trupei; insa a fost remarcata si prestatia lui Traistariu, hehe) si a drumului "infricosator" cu autocarul catre Sibiu, nefiind obisnuiti cu stilul soferilor romani: slalom printre gropi cu 130 km/h. Ne-au mai povestit ca nu isi permit sa traiasca din muzica, trupa nefiind foarte cunoscuta. Ineditul povestirii a fost dat de locul de munca stabil al Riinei: o firma de pompe funebre, in timp ce Matti se ocupa de o fundatie care are grija de batrani si persoane cu handicap, acesta declarand la final: "O tara este buna numai cand are o politie sigura si spitale care pot ingriji fara probleme batranii sau persoanele bolnave sau cu handicap. Trebuie sa dezvolti o atitudine de genul: toata lumea trebuie sa aiba grija de toata lumea ". Matti este cel care scrie textele si ne-a marturisit ca este foarte mult inspirat de oamenii aflati in stadiu terminal, cu care are de a face in meseria lui, dar si de atmosfera rece a Finlandei.

Silentivm © rockXpress.ro

Mult mai sobri si mai obisnuiti cu asemenea gen de intalniri, dar la fel de punctuali, cei de la Amorphis au venit cu toti membrii trupei: Esa Holopainen (chitara), Tomi Joutsen (voce), Tomi Koivusaari (chitara), Niclas Etelävuori (bass), Santeri Kallio (clape), Jan Rechberger (percutie). Au raspuns scurt si punctual, intrebarile fiind de data aceasta legate mult mai mult de muzica.

Amorphis © rockXpress.ro

rockXpress.ro: "Presa internationala si in special cea finlandeza considera ultimul album ca fiind cel mai bun din intreaga cariera Amorphis. Sunteti de aceeasi parere?"
Esa Holopainen: "Ne bucura o asemenea afirmatie, dar noi credem ca toate albumele noastre au ceva de spus, insa de obicei asa se intampla cand apare un disc nou, esti tentat sa il consideri cel mai bun."
rockXpress.ro: "Este «Eclipse» o intoarcere la «Tales from the Thousand Lakes»?"
Esa Holopainen: "Oarecum. Am combinat elemente din toate albumele precedente pentru «Eclipse», insa e adevarat, mai mult din cele vechi."
rockXpress.ro: "Veti canta si piese mai vechi?"
Esa Holopainen: "Sigur, playlistul se va axa pe «Eclipse», dar vor fi prezente si piese mai vechi. Vom canta de pe toate albumele cu exceptia «Far from the Sun». Avem noroc ca noul nostru vocal, Tomi, este un mare fan al albumelor vechi si le canta foarte bine live."
rockXpress.ro: "Reusiti sa traiti doar din muzica?"
Esa Holopainen: "Din fericire, da."
Niclas Etelävuori: "Depinde..."
La final au negat ca au de gand sa isi ia o voce feminina ca solista permanenta, dar dupa o mica pauza acelasi Esa Holopainen a completat: "Sau poate ii propunem Tarjei Turunen asa ceva, tot e libera de contract...hehe"

  © rockXpress.ro

Intre timp, centrul Sibiului era din ce in ce mai plin. La ora 13.00 publicul a avut acces in piata, iar la aparitia primei trupe, in jur de 1.500 de oameni isi ocupasera pozitii strategice in fata scenei. Pana la Amorphis aveau sa mai vina insa mai mult de 6000, la final 8000 de oameni aplaudand prestatia celor de la HIM. Foarte interesante costumatiile celor prezenti, in mod special ale fetelor: rochii negre lungi, lanturi, machiaje stridente negre sau rosii....etc, totul caracteristic pentru un concert de metal, fie el gothic sau love.

Carmen Gray
Total necunoscuta in Romania, aflata la prima aparitie discografica, trupa de deschidere a inceput in forta cu un heavy metal melodios care a prins imediat la public, poate si fiindca lumea era nerabdatoare sa cante cineva. Show curat, prezenta scenica buna (mai ales pentru partea feminina din apropierea scenei).

Carmen Gray © rockXpress.ro

Kumm
Ma asteptam ca dupa Carmen Gray, lumea fiind deja incalzita sa se manifeste la fel si la trupa romaneasca, mult mai cunoscuta. Din pacate nu a fost asa, o apatie generala instalandu-se incet, multi plecand spre standurile de bere, iar cei ramasi avand grija mai mult sa nu isi piarda pozitiile din fata.

Kumm © rockXpress.ro

Altar
Ei bine, inca o data clujenii de la Altar demostreaza ca, dupa 15 ani de activitate reprezinta inca una dintre trupele cu foarte mare priza la publicul romanesc, cel putin la cel de metal. S-a sarit, s-a cantat, atat pe piese foarte cunoscute ("Nascut invingator", "Singuri impotriva tuturor") dar si pe cele mai noi, in special "Atitudine", unde baietii l-au avut invitat pe Mihnea de la Luna Amara. Bine primite au fost si cover-urile dupa Sepultura si Slayer de la finalul recitalului.

Altar © rockXpress.ro

Silentivm
Prezentata ca fiind o trupa de gothic metal melodios, cu voce clasica feminina, au fost la fel de entuziasti ca si la conferinta de presa. Poate chiar prea entuziasti. Din pacate volumul prea puternic a distorsionat sunetul si a facut sa se piarda din elementele melodice ale pieselor. S-au remarcat prin partea de clape si dublajul la voce al bass-istului Matti Aikio. Majoritatea pieselor au fost de pe ultimul album, "Seducia" aparut in ianuarie 2006.
Fana declarata a celor de la Amorphis, Riina Rinkinen a fost prezenta langa scena in timpul recitalului acestora, manifestandu-se frenetic.

Silentivm © rockXpress.ro

Luna Amara
Aparitia in deschiderea majoritatii concertelor mari de rock din Romania dovedeste ca Luna Amara e o trupa cu nume pe scenele romanesti. Asta s-a vazut si la Sibiu unde au reusit sa scoata din expectativa publicul si sa-l incalzeasca bine pentru ce urma. Piesele deja cunoscute si show-ul celor doua "voci", Mihnea si Nick, au facut din recitalul Luna Amara cel mai gustat moment al festivalului de pana atunci.

Luna Amara © rockXpress.ro

Amorphis
"Spring it came in one day/The clouds in front of the moon..." isi incepea Tomi Joutsen prestatia incredibila. Intr-adevar norii acoperisera cerul Sibiului, dar Piata Mare exploda pur si simplu. Riffurile apasatoare ale lui Holopainen acopereau cu greu strigatele celor din fata scenei. Intre timp volumul fusese ajustat iar sunetul era excelent, limpede, fara distorsiuni. Reactiile excelente ale publicului dupa fiecare piesa nu au contenit sa il uimeasca pe Tomi, vizibil incantat de ceea ce vedea in fata sa. Playlist-ul a fost ales cu grija, alternand piese vechi, dar de mare rezistenta, "Karelia" si "The Gathering” de pe “The Karelian Isthmus” sau "In the Beginning" si "The Castaway" de pe "Tales From The Thousand Lakes", cu cele mai noi de pe "Eclipse": “Under A Soil And Black Stone”,  "House Of Sleep", "The Smoke", "Brother Moon", sau "My Kantele", de pe “Elegy”. Apropo de alegerea playlistului, la conferinta de presa au fost intrebati cum isi aleg piesele de concert. Raspunsul a fost: “We fight! We struggle!”

Amorphis © rockXpress.ro

Responsabil de revenirea spectaculoasa cu "Eclipse" (care poate concura linistit la cel mai bun album metal al anului) la combinatia death/gothic/progressive a albumelor vechi, combinatie pusa in valoare de un sound nou si de elemente creative inedite, este noul solist vocal, Tomi Joutsen, fan declarat al celor doua albume care in ’94 au propulsat trupa pe culmile rockului metalic. Concertul nu a mai lasat nici o urma de indoiala in ce priveste vocea de exceptie a lui Tomi: alternanta unei voci limpezi cu growling-urile death metal largeste mult orizontul de trairi intr-o astfel de experienta muzicala. Momentul culminant a fost insa, bisul cu "Black Winter Day", piesa care este si va ramane probabil cea mai buna creatie a lui Holopainen.

Amorphis © rockXpress.ro

Daca mai era nevoie, cei din Amorphis au demonstrat inca o data (pentru cei care se mai indoiau) ca sunt printre cele mai bune trupe de metal europene. "Eclipse" este pentru multi dintre noi o calatorie in timp, pe taramul demult parasit al povestilor celor o mie de lacuri, calatorie pentru care ne simtim datori din nou, sa multumim…

HIM
Am venit la acest concert HIM cu mici asteptari, recunosc. Ii vazusem la Budapesta in 2001, dupa ce albumul “Deep Shadows and Brilliant Highlights” abia vazuse lumina zilei. Si chiar asteptam sa-i vad si sa-i aud live, “Razorblade Romance” era pentru mine un album deosebit prin noul tip de metal tocmai nascut (“love metal”). Insa pe scena am avut parte de un Ville Valo apatic, fara culoare si viata, care a transmis aceasta apatie intregii sale muzici si mai ales publicului. Am plecat de acolo extrem de dezamagita, nu mai voiam HIM live. Insa voiam totusi sa-i revad in propria mea tara.

HIM © rockXpress.ro

La o ora tarzie de seara, dupa ce publicul s-a incalzit (si la propriu si la figurat) cu un concert de exceptie Amorphis si dupa o binemeritata pauza, in care ne-am dres glasul,
ne-am indreptat gaturile si spinarile, am baut bere (deshidratare mare) si ne-am odihnit pe pavajul Pietei Mari a Sibiului (la Amorphis ne-a fost greu sa stam locului), pe scena a aparut heartagrama, logo-ul trupei, prin care lumea metalica recunoaste usor ca este vorba de HIM. Acesta este, in conceptia lui Ville, simbolul luptei si al contrastului dintre viata si moarte si dintre iubire si ura. Este simbolul muzicii si conceptului HIM, "love metal".
Atmosfera gotica a concertului a fost sustinuta de cateva candelabre aduse parca dintr-un vechi castel al Evului Mediu. "Soul on Fire" a deschis maratonul HIM, in strigatele extaziate ale publicului gothic feminin.

HIM © rockXpress.ro

Playlistul concertului a fost bine ales, astfel ca am avut parte de un concert HIM mai heavy, mai dur si mai efervescent decat ceea ce stiam ca inseamna un concert al finlandezilor. Piese ca "Poison Girl", "Join Me in Death", "Right Here in My Arms", "The Funeral Of Hearts", "The Sacrament", "Wings of a Butterfly" sau "Killing Loneliness" au incendiat atmosfera. Chiar daca la un moment dat Ville Valo a avut ceva probleme cu vocea (se intampla des multora in turnee), asta nu a contat deloc pentru fanii adevarati (in special pentru fane). Binecunoscutul cover dupa "Wicked Game" al lui Chris Isaak (excelent dealtfel), a fost si el prezentat intr-o maniera mai dura. Am avut parte si de o buna versiune live a lui "Solitary Man" dupa Neil Diamond.
Surpriza recitalului si punctul forte a fost cover-ul dupa piesa cu acelasi nume al legendarei Black Sabbath, foarte bine sustinut de catre cei cinci finlandezi.

In concluzie, am avut parte de un festival cu o atmosfera foarte placuta, cu un public civilizat si receptiv si cu doua mari nume ale metalului european pe afis. Organizatorii au promis pentru cea de-a doua editie a festivalului, rock de buna calitate dintr-o alta tara nordica. Pana atunci, KIITOS SUOMI!!!

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.