Art-mania culturii metalice - a doua zi la ARTmania Festival  
Organizatori
Fundatia Artmania
Locatie
Piata Mare - Sibiu
Data
15 iunie - 17 iunie 2007
Bilete

Preturi:
- 55 RON (15 iunie)
- 75 RON (16 iunie)
- 15 RON (17 iunie)
- 120 RON abonament

Trupe

Within Temptation, Anathema, My Dying Bride,
The Gathering, Tarot, After Forever, Iris, Celelalte Cuvinte, Cargo, Vita de Vie, Altar, Luna Amara

Site oficial
www.artmaniafestival.ro

Cea de-a doua zi a adus si o premiera pentru un festival organizat in Romania: numai trupe straine de prima mana, fara nici o prezenta autohtona, inca un semn ca Romania incepe sa beneficieze de festivaluri de talie europeana.
Un public vizibil mai numeros (in jur de 8.000 de oameni in Piata Mare din Sibiu) astepta prima trupa care urma sa urce pe scena:Tarot!
O gasca din Finlanda condusa magistral de Marco Hietala, nimeni altul decat bassistul din Nightwish! O trupa care a stat poate mult prea mult timp in underground si careia i-a sosit timpul sa iasa la inaintare!
Un power-heavy de cea mai buna calitate a incantat publicul care a reactionat pe masura. De altfel, si ceilalti muzicieni aflati langa Marco au o reala valoare, in ciuda faptului ca sunt mai putin cunoscuti! Beneficiind si de un look bestial (adevarata trupa de metal), finlandezii au fost poate pentru unii dintre noi revelatia festivalului si au dinamitat atmosfera! Tommi "Tuple" Salmela (clape si voce) este cel cu care Marco face un duet solistic de mare efect. O trupa heavy cu doi solisti vocali!
Melodiile prezentate au fost in special de pe ultimele doua materiale semnate Tarot, “Suffer Our Pleasures" si “Crows Fly Back". Doua albume cu adevarat bune, dar destul de putin cunoscute. “I Rule", “Pyre of Gods", “Crows Fly Back", “Ashes to The Stars", “Bleeding Dust" sau “Messenger of Gods" sunt piese ce au ridicat pulsul celor prezenti, in ciuda faptului ca urmau la rand trupe cu un cu totul alt stil.
Dupa cam trei sferturi de ora, cei de la Tarot s-au retras lasand in urma regrete de a concerta prea putin (inclusiv ale subsemnatului) si promitand ca or sa revina daca or sa mai fie chemati. Sper din toata inima pentru ca merita: cum ar fi un concert Nightwish in deschidere cu Tarot?
OzzLau

TAROT © rockXpress.ro

La conferinta de presa de a doua zi de dupa concert, Zachary Hietala (chitara), fratele mai mare si mentorul muzical al lui Marco, ne-a declarat ca show-ul a fost excelent, pe masura asteptarilor trupei. Tarot s-a chemat la inceputuri, in anii ’80, Purgatory. Numele a trebuit schimbat la insistentele casei de discuri de atunci. Dupa cateva schimburi de idei si mai ales beri, Purgatory a devenit Tarot.
Intrebati daca la 64 de ani vor mai concerta (aluzie la trupele cu membrii in varsta), finlandezii au raspuns afirmativ, pentru ca pentru ei, varsta e o chestiune de atitudine si nu de numar. Razand: “ doar ca... publicul va fi mai mult masculin".
Ii considera pe Within Temptation foarte buni, cu After Forever au mai concertat pe aceeasi scena, iar cu Nightwish au fost in turneu, pentru ca e o trupa exceptionala.
Despre fanii Nightwish deveniti si fani Tarot au precizat ca s-a produs de fapt o intalnire a fanilor Nightwish si Tarot la nivel de preferinte muzicale. Asa cum era si firesc, avand in vedere numitorul comun, Marco Hietala

TAROT © rockXpress.ro

Conferinta de presa The Gathering a avut ca tema principala plecarea solistei vocale, Anneke van Giersbergen, cea impreuna cu care trupa a cunoscut consacrarea pe plan international. Motivul principal al retragerii ei este ca doreste sa petreaca mai mult timp cu copilul sau si sa se ocupe de proiectul solo. Trupa i-a propus sa continue impreuna, sa inregistreze albume, fara sa mai plece in turneu, insa Anneke a refuzat.
Pentru multi dintre fanii The Gatering, "Madylion" cu Anneke la voce a fost primul mare album. Pentru Frank Boeijen (clape) si Hans Rutten (tobe) prezenti la conferinta de presa, cat si pentru o alta parte a fanilor lor, The Gathering a inceput cu "Always".  Plecarea lui Anneke a fost un soc, insa isi vor repozitiona standardele, vor regandi totul, chiar daca este foarte greu. Au o cariera de 18 ani si vor continua. Multe lucruri se vor schimba, deja sunt foarte ocupati cu auditii, in cautarea unei noi voci. Poate fi o voce feminina sau masculina, sau pot fi mai multe voci, insa ele trebuie sa sune bine. Este un nou inceput pentru ei, insa vor neaparat sa continue a canta, pentru ca iubesc sa faca muzica. Daca vor gasi o voce masculina, nu se vor intoarce la stilul dur. Va fi insa o noua provocare pentru ei.
In prezent, se afla in plin proces de creatie a unui nou album, incercand sa transforme lucrurile negative in ceva pozitiv. Inspiratia le vine din orice sursa, de pilda si din calatoria pentru prima data in Romania, care este o tara frumoasa. Ca o gluma, ne-au povestit ca pentru ei, calatoria din Bucuresti in Sibiu timp de 7 ore a fost o nebunie, sperand tot drumul sa nu moara si intrebandu-se daca isi vor mai vedea copiii din nou... dar au reusit sa ajunga cu bine si sa indrageasca mult locurile si oamenii.
Scena europeana si cea americana de rock sunt deopotriva de valoroase pentru ei. Dintre compozitiile proprii, "How to Measure a Planet?" este albumul lor preferat. Rene Rutten (chitara) si Frank sunt cei care compun piesele The Gathering, fiind intr-o continua evolutie. Peisajul lor muzical se va schimba acum total, cu plecarea Annekei.
Ultimul album, "Home", a fost inregistrat intr-o veche biserica olandeza care s-a constituit in casa lor pe perioada inregistrarilor. Acolo au trait in acele zile.
Sunt mari fani ai trupei canadiene Arcade Fire, dar si fani ai Pink Floyd, Led Zeppelin, Rush sau Interpol. Asculta si muzica clasica si in general, muzica de diverse genuri. "Pentru noi, The Gathering este o trupa destul de underground. Suntem renumiti si nu suntem. Sunt foarte multe trupe care ne plac si pe care am vrea sa le intalnim, dar multe din ele nu au auzit de noi".

The GATHERING © rockXpress.ro

Daca The Gathering la Sziget 2006 m-au impresionat destul de putin, de data aceasta prestatia de la Artmania s-a dovedit a fi excelenta din toate punctele de vedere: sound, playlist si o Anneke pe care cu totii incepeam sa o regretam. In afara de acest concert, Anneke va mai canta cu The Gathering live doar de doua ori, dupa care se va retrage. Regretele au devenit evidente, cu atat mai mult cu cat prezenta ei pe scena este una de mare efect. Danseaza si comunica cu publicul, este o femeie frumoasa si talentata, care timp de 13 ani a fost imaginea trupei si si-a pus amprenta asupra muzicii ei.
Piese ca "Shortest Day" si "Alone" de pe "Home" sau "Probably Built In The Fifties" de pe "How to Measure a Planet ?" au electrizat atmosfera, culminand, asa cum era de asteptat cu piesele de pe "Mandylion" , "Eleanor" si "In Motion #1" care au inchis un concert cu mare succes la public. Putem sa spunem de pe acum "la revedere, Anneke" si "bun gasit noii trupe The Gathering".

The GATHERING © rockXpress.ro

Cat despre My Dying Bride, pentru multi dintre noi, a-i avea fata in fata pe Aaron Stainthorpe si compania la conferinta de presa a fost una dintre marile emotii ale festivalului. I-am avut alaturi de Aaron pe Hamish Glencross (chitara), un tip simpatic si bonom si pe Andrew Craighan (chitara), un tip pitoresc, care seamana izbitor cu Marco Hietala din Nightwish si Tarot....
S-au aratat si ei incantati de Transilvania, considerand-se norocosi si nerabdatori sa cante pentru prima oara intr-un loc atat de frumos.
Pentru ei, progresul trupei de-a lungul timpului a fost natural. Cu fiecare nou album, liniile vechi sunt prelucrate si dezvoltate. Aaron nu cauta inspiratia, ci asteapta ca inspiratia sa vina... uneori procesul e indelung, timp de luni de zile... Biblia este o importanta sursa de inspiratie, cu multe personaje interesante si cu povesti pline de intelesuri. Pentru Aaron, Biblia e doar o carte faimoasa, din care e bine sa te inspiri din cand in cand. Este o carte de referinta, cu final trist.
My Dying Bride isi trag seva din Celtic Frost, Bathory si Black Sabbath. Versurile se transforma intr-o calatorie in mintea lui Aaron, in momente de depresie. Scrie doar cand se simte rau.
Cel mai rau lucru pentru Aaron a ramas prezenta pe scena. Sa stea in fata a mii de oameni, sa le spuna ce simte, ca se simte rau, e cumplit. Cand canta, intra in acea stare de depresie, care-l determina mereu sa scrie. II e greu sa isi prezinte viata pe scena...
Cu toate astea, Aaron nu este un tip nefericit. Metalul este muzica in care se simte fantastic, care-l "exorcizeaza" . "The Dreadful Hours" este pentru el tot ce are My Dying Bride mai bun. Este plin de emotie. Ar face un cover dupa Nick Cave.
Trupa se declara mandra de tot ce au compus pana acum. Daca productia nu a fost mereu cea mai buna, cu siguranta compozitia este excelenta. Tot ce au realizat pana acum e fantastic.   
Desi e o trupa care accepta destul de greu invitatii, a fost usor sa spuna da pentru Artmania: festivalul este la inaltime, nu au mai fost niciodata in Romania si se bucura sa cunoasca aceasta tara.
Aaron va compune mereu versuri dark. Dupa 17 ani e greu sa scrie altfel. In melancolie si in tristete gaseste emotia.
Aparitia celor trei membri ai trupei la conferinta de presa de la Atrium Cafe s-a produs pe fondul unor nori negri si amenintatori. Nu ne doream sub nici o forma ploaia, desi vantul puternic anunta o eventuala furtuna. Dupa conferinta, artistii au fost asaltati de fani care s-au fotografiat si au discutat cu ei. Norii tronau inca grei deasupra noastra. Dupa plecarea lor, fara sa constientizam fenomenul, norii s-au risipit treptat. De parca si natura, ca o fiinta nevazuta i-a intampinat vijelios, anuntandu-ne prezenta unor tristeturi care pluteau in aer. Ploaia ne-a ocolit. Si i-am multumit...

MY DYING BRIDE © rockXpress.ro

Aaron e acel tip inalt, slab, cu o privire patrunzatoare si din alta lume, imaginea uneia din cele mai mari trupe de doom metal. El este mare parte din spectacolul My Dying Bride. Desi o prezenta aproape volatila, impalpabila, show-ul in care Aaron isi joaca tragic propria viata devine teatral. Miscarile lui Aaron sunt minutios studiate. Mainile lui sangerande vorbesc, intregul lui trup freamata in durere. My Dying Bride este astfel o trupa expresiva, care isi "picteaza" muzica pe scena, in culori inchise, ale tristetii, ale depresiei, ale angoasei.
Daca acum 13-14 ani "Turn Loose the Swans" si "The Angel and the Dark River" se aflau zilnic in " lista de bucate", predominand melancolia in perceptia mea de atunci, cu "The Dreadful Hours" sau "Songs of Darkness, Words of Light" lucrurile nu au mai stat chiar asa: depresia creionata ia forme impresionante. Daca Aaron isi doreste expulzarea propriilor angoase, o reuseste magistral.
Deliciile au fost "The Cry Of Mankind", "She Is The Dark", "The Snow In My Hand",
"The Dreadful Hours".
Spectacolul My Dying Bride se inscrie in galeria marilor concerte metalice. Soundul este puternic si masculin, iar vocea lui Aaron, contorsionata, disperata, sobra sau blanda este ingredientul important al expresivitatii. Luminile predominant albastre au racit si ele atmosfera Pietei Mari din Sibiu. My Dying Bride inseamna un spectacol al emotiei, complet, ireprosabil. In fata caruia ramai tintuit si fascinat. O coborare in adancuri.
Un bun prieten aflat la fata locului mi-a soptit glumind: "daca la finalul unui concert My Dying Bride publicul ramane fericit, inseamna ca nu a avut priza la public".

MY DYING BRIDE © rockXpress.ro

Within Temptation au filmat "The Howling"  in Romania pentru ca aici au gasit decoruri impresionante. Case, locuri, natura... Nu pot defini succesul. Este o alchimie, un "nu stiu ce". Nu exista o formula magica. Membrii trupei asculta o muzica variata, de la Bob Marley la Type O’Negative, Iron Maiden, Opeth, dar si muzica clasica sau rock simfonic. Ii considera pe Metallica si Iron Maiden "living legends", dar nu au idoli in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data cand pleaca de acasa in turneu, se bucura cand se intorc. Doar atunci cand pleaca realizeaza cu adevarat ce lasa in urma.

WITHIN TEMPTATION © rockXpress.ro

Pentru Within Temptation Piata Mare nu a mai parut atat de mare. Este genul de trupa cu o muzica foarte accesibila unui public larg, cu gusturi muzicale diverse. Trupa are cu siguranta foarte multi fani in randul iubitorilor de metal simfonic, cu atat mai mult cu cat isi insotesc prestatia cu decoruri pe masura. Within Temptation s-au produs intr-un decor gotic, impresionant pus in valoare de lumini, cu monstri mitologici ce pareau a fi grifoni, si coloane cu foc.

WITHIN TEMPTATION © rockXpress.ro

Sharon Den Adel, solista trupei, nu are cel mai potrivit joc de scena pentru un astfel de gen muzical, insa are cu siguranta farmec si mai ales o voce foarte buna. A cantat desculta, pentru ca... si-a uitat incaltamintea acasa. Ceea ce a facut-o mai interesanta. Sonorizarea a fost buna, desi vocea lui Sharon a parut uneori a suna mai tare.
Am ascultat "Open Up Your Eyes", "Mother Earth", "The Howling" , "The Heart Of Everything", "Angels", “Frozen", “Stand My Ground" si “What Have You Done", piesa pe care Sharon o canta in duet cu Keith Caputo de la grupul american Life Of Agony. Pentru Caputo s-a folosit o inregistrare audio si o videoproiectie interesanta pe fundalul din spatele scenei.
Bis-ul cu "Ice Queen", poate cea mai dorita piesa de catre fani, nu s-a mai putut produce din criza de timp. Un spectacol-deliciu pentru fanii nerabdatori.

cristina[at]rockxpress[dot]ro

[ziua intai] [ziua a treia]



 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.