Art-mania culturii metalice - ultima zi la ARTmania Festival  
Organizatori
Fundatia Artmania
Locatie
Piata Mare - Sibiu
Data
15 iunie - 17 iunie 2007
Bilete

Preturi:
- 55 RON (15 iunie)
- 75 RON (16 iunie)
- 15 RON (17 iunie)
- 120 RON abonament

Trupe

Within Temptation, Anathema, My Dying Bride,
The Gathering, Tarot, After Forever, Iris, Celelalte Cuvinte, Cargo, Vita de Vie, Altar, Luna Amara

Site oficial
www.artmaniafestival.ro

Cea de-a treia zi a festivalului a insemnat pentru noi lansarea de carte "Once Upon a Nightwish " cu Marco Hietala, intalnirea cu After Forever si concertul unplugged Anathema. Pentru ca in Piata Mare concertele au inceput undeva pe la ora sapte seara, iar concertul de la Cisnadioara avea ca ora de incepere ora opt, nu am mai apucat decat sa furam un "The Hand That Feeds " (NIN) cantat foarte placut, energic si pe masura originalului de cei de la "Luna Amara ".
Marco Hietala a fost asaltat de zeci de fani Nightwish inarmati cu "Once Upon a Nightwish ", o carte biografica foarte bogata in informatii si foarte placuta din punct de vedere estetic, cu fotografii si grafica exceptionale. Este cu siguranta o piesa obligatorie in colectia unui fan Nightwish inrait.
Desi destul de obosit dupa seara precedenta in care Tarot s-a produs pe scena din Piata Mare, Marco nu si-a dezmintit statutul de tip cool, de treaba si sociabil. Fanii aflati la evenimentul de la Atrium Cafe au pus zeci de intrebari, carora Marco le-a raspuns plin de buna dispozitie. Am aflat astfel ca nu si-a taiat barba de 7 ani. Ar fi vrut sa o faca, dar sotia lui nu i-a dat voie. Si bine a facut.
Nu s-a mai vazut cu Tarja Turunen de un an. Ii pare rau de ceea ce s-a intamplat in Nightwish : "E o tipa draguta. Dar a fost prost sfatuita de cineva... "
Piesa lui preferata de pe viitorul album Nightwish, "Dark Passion Playcu Anette Olzon la voce este “Sahara”. Dupa lansarea noului album, va urma un turneu de promovare.
Cred ca toata lumea asteapta cu interes si curiozitate evenimentul...

Marco Hietala © rockXpress.ro

Anathema in cetatea Cisnadioara... Zona Cisnadioara este, cred, una dintre cele mai pitoresti din tara noastra. Cisnadioara e un satuc cochet din apropierea Sibiului, intr-o zona de o frumusete rara. Casele si drumurile se unduiesc pe coline, satul este imprejmuit de dealuri impadurite si din orice colt al locului privelistea iti taie respiratia. Cetatea Cisnadioara se afla pe un varf stancos de munte, pe un platou destul de ingust, iar drumul pana la cetate este desprins din poveste: se urca prin padure, pe o poteca ingusta, serpuitoare, intrebandu-te mereu daca nu cumva iti va iesi in cale o babuta cu numele de Maica Vineri. Ajuns la cetate, cuprinzi cu privirea, mut de admiratie, intreaga zona la apus de soare. Este cel mai potrivit loc pentru un astfel de concert.
Inaintea concertului, Vincent (voce, chitara) si Daniel Cavanagh (voce, chitara, pian) si Duncan Petterson (bass) s-au delectat indelung cu frumusetea locurilor. Duncan a fost invitatul special al fratilor Cavanagh pentru acest unplugged. Nu mai cantasera de 9 ani impreuna, cu exceptia serii de vineri....
Concertul in sine, cu toate ingredientele locului si ale momentului (cetatea, apusul de soare, drumul pana la cetate, imprejurimile, publicul in numar restrans si ploaia purificatoare de la final) a fost unul dintre cele mai magice evenimente de acest gen la care am asistat.  Am simtit aceasta magie prezenta si in inimile celor trei artisti, care ne-au daruit timp de o ora si jumatate sunete aproape de perfectiune, emotie, iubire si pasiune. Si nu cred ca gresesc daca indraznesc sa pun acest moment alaturi de cuvantul perfectiune. Vocea calda a lui Vincent, chitara acustica ireprosabila a lui Daniel si vocea lui puternica ne-au insotit intr-o calatorie in spatiu si timp, o calatorie initiatica, din care nu ai vrea sa te mai intorci niciodata. Clipa parea atinsa de bagheta fermecata a unei zane si fiecare sunet si fiecare zambet, al celor trei si al publicului deopotriva se alchimizau in vibratii divine.
Imi amintesc ca prin vis de “Fragile Dreams”, de “Far Away”, de “Hope”, de “Wish You Were Here” (Pink Floyd), de “All the Lonely People” (Beatles), de “Angels Walk Among Us”, de “Flying” si “The River” (cantata doar de Daniel), de “I Want to Hold Your Hand” (Beatles) si de formidabilul “Comfortably Numb” (Pink Floyd), cu care au incheiat si acest concert unplugged. Versiunile pieselor Beatles si Pink Floyd au fost mai mult decat demne de astfel de nume.
Vincent e un tip fascinant: in timp ce canta e cu totul acolo, sufera si traieste in si pentru fiecare sunet, iar in pauza rade, glumeste si comunica cu publicul, pentru ca la urmatoarea piesa sa reintre in mister si in pasiune. “It feels like I'm flying above you,
Dream that I'm dying to find the truth”...
Iar chitara lui Daniel... absolut perfecta. Publicul canta, freamata, e fericit.
Spre finalul concertului, ploaia de afara a acompaniat trupa. Ca un invitat nepoftit. Noi eram in cetate ocrotiti de o muzica divina si nimic nu mai conta. Dar... surpriza... finalul, ultima nota nu a fost a trupei, ci a tunetului puternic de deasupra noastra. Un concert cu un final apoteotic, magistral gandit si binecuvantat de... natura. Ne-am adus astfel aminte ca nu eram singuri....

ANATHEMA © rockXpress.ro

cristina[at]rockxpress[dot]ro

[ziua intai] [ziua a doua]

ps - Vor urma interviuri cu 4 trupe participante la ARTmania Festival.



 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.