B'ESTIVAL - cronica unei seri calde, cu spirite reci  
Organizatori
Emag!c Entertainment
Locatie
Complexul Romexpo - Bucuresti
Data
29 iunie - 1 iulie 2007
Bilete

Preturi:
- 29 iunie: 60 RON, 30 iunie: 75 RON, 1 iulie: 75 RON
- abonament 3 zile: 180 RON
- bilete VIP: 300 RON/zi

Trupe
MARYLIN MANSON, Alice Cooper, Reamonn, Faithless, Morcheeba, Kasabian, Wu Tang Clan, OCS, Suie Paparude, Chicks On Speed, Raining Pleasure, D2, Zdob si Zdub
Site oficial
www.bestival.ro

Stiam ca trebuie sa ne asteptam la un eveniment bine gandit si pus la punct in cel mai mic detaliu, dar surpriza a fost cu atat mai mare, cu cat inca de la intrarea in arealul cu pricina, am constatat ca totul merge ca uns: jetoanele au menirea de a facilita accesul la licorile vitale unui astfel de timp dement si incins, la mancarea traditionala al carei fum  specific iti incinta papilele gustative sau la mancarea insolita a altor lumi, la CD-uri, tricouri, reviste si alte mici placeri, fara a mai da atentie si valoare “masei monetare” ratacita prin buzunare. Vanzatorul nu mai alearga innebunit dupa restul tau, oamenii nu mai asuda in spatele tau cu buza uscata si insetata in cozi interminabile. Un festival la care nu am stat la coada la bere! Sau la deversarea ei! Dai jetonul bleu-ciel, usurel si firav ca un pion dintr-un joc al copilariei si berea maturitatii tale e a ta!
Desi spre seara la Manson se stransesera poate 15.000 de oameni care consumau fara incetare lichide, bucuria de a nu trebui sa stai chircit si chinuit in fata toi-toi-urilor aglomerate completa convingerea ca te afli intr-un spatiu al entertainmentului in care esti mereu in siguranta si in atentia organizatorilor. Surpriza unei organizari atat de bune (printre cele mai bune de la noi!) ne-a linistit si ne-a “asezat” psihic acolo unde trebuia sa ne aflam: pe veselie!
In pauzele dintre recitaluri sau in timpul unui recital neinteresant pentru tine, te puteai hazarda la un rodeo haios, puteai asculta muzica preferata la “fonoteca” improvizata, puteai bea, manca, puteai face “shopping” fara sa pierzi nici o nota din ceea ce se producea pe cele doua scene. O sonorizare excelenta si un volum deseori prea puternic te urmareau oriunde te-ai fi ascuns.
Fetele vesele si pestrite de la “Chicks on Speed” ne-au asaltat violent aparatul auditiv, nereusind sa ne mai intelegem om cu om. Iar cei “10 negri mititei” de la Wu-Tang Clan au facut mare scandal. Poate si unde eram prea nerabdatori sa-l vedem odata pe tata Cooper.
Cu cat ne abandonam mai mult in bratele inserarii, cu atat portile festivalului erau date de perete de indivizi colorati, machiati, coafati, interesant si pitoresc vestimentati, fratiorii si verisorii lui Manson si nepoteii si copilasii lui Cooper:) Publicul nu a mai insemnat de data aceasta multi liceeni si pustime, ci un amestec de varste cu o medie normala. Ne simteam “acasa”, printre ai nostri, prilej de multe momente nostlagice. Iar cea mai tare rockeritza prezenta, care a dansat, a dat din cap si a asteptat cele doua recitaluri (MM si AC) plina de nerabdare a fost Ioana, care are 4 ani si este o dulceata de fetita.

Despre Alice Cooper am auzit multe comentarii de genul “bai, nu mai are voce, nu mai e ce a fost, nu mai rezista”... Poate ca nu mai are vocea de acum 30 de ani si, firesc, nu mai are nici vigoarea acelor ani, insa cu siguranta nu e acel batranel garbovit si decrepit pe care te asteptai sa-l vezi, ci e acel rocker cool si “de groaza” care a avut generatii de discipoli. Alice Cooper a binedispus miile de oameni care asteptau sa-l vada de ani de zile, si-a sustinut excelent concertul cu tot “harnasamentul” care l-a consacrat ca un adevarat showman si cu un playlist care a scos in valoare intreaga trupa.

ALICE COOPER © rockXpress.ro

Alice Cooper nu a venit cu celebra ghilotina, ci pe scena la noi “a murit” prin spanzurare. Fiica sa, Calico Cooper, a carei fizionomie interesanta aduce mult cu cea a tatalui, a dansat delicat pentru tatal sau. Muzica a fost frumos sustinuta de scenariul intregului show, cam horror ce-i drept. Instrumentistii s-au dovedit a fi exceptionali, variantele de concert ale pieselor foarte bine structurate si solo-urile de chitara si tobe ireprosabile (deh, manuite de mana omului de la KISS). Vocea lui Cooper este inca foarte buna, iar prezenta lui captivanta.
Surpriza concertului (inclusiv pentru organizatori) a fost aparitia pe scena, alaturi de Alice Cooper, a discipolului demn de guru-ul sau, Marilyn Manson. Un moment unic, aproape de necrezut. Pentru ca multi dintre noi il asteptam pe Manson cu mare nerabdare, aparitia acestuia pe scena, cu mult inaintea recitalului lui, pentru a face un duet cu Alice Cooper a bulversat intregul public care a izbucnit in aplauze, urale sau voie buna si a ramas cu gura cascata.

ALICE COOPER & MARILYN MANSON © rockXpress.ro

La Marilyn Manson nu am venit cu mari asteptari: desi un tip atat de excentric, cu o voce absolut remarcabila si cu o muzica inteligent construita, show-urile sale nu sunt sustinute pe masura muzicii si a imaginii puternice marca “MM”. Am vrut insa sa gust fiecare clipa a concertului, sa ma bucur de prezenta lui atat de aproape de noi si sa-i ascult muzica fara nici un fel de prejudecata. Si bine am facut, caci personal, pot spune ca a fost o seara excelenta, chiar daca sunetul ne mai juca feste, chiar daca playlistul a parut cam dezlanat, pentru ca s-a insistat pe piesele mai lente ale noului album (rezultatul in plan artistic al suferintei din dragostea neimpartasita de Dita Von Tiese) si care nu sunt prea gustoase live, chiar daca publicul nu a fost intaratat pentru a se manifesta, ci a ramas neasteptat de calm si dezumflat, chiar daca spectacolul in sine a fost cam saracacios pentru rezonanta “Reverendului”.

MARILYN MANSON © rockXpress.ro

Am fi vrut sa ascultam si “This is the New Shit” si “Personal Jesus” (the reverend could teach us what faith is:)) si “Tainted Love”. Am ascultat in schimb “If I Was Your Vampire”, “Disposable Teens”, “You and Me and the Devil is 3”, “Irresponsible Hate Anthem” (si chiar nu am inteles de ce a fost nevoie de asta), “MObscene” (si Manson si-a dat pantalonii jos cu gesturi delicate...), “Sweet Dreams” (Alice Cooper i-a intors vizita si au facut un tandem excelent, fiind parca cel mai frumos moment al concertului), “Just a Car Crash Away”, “Rock is Dead”, “Heart-Shaped Glasses”, “Dope Show” si, in finalul concertului, dupa o asteptare de cateva minute, “The Beautiful People”. Si brusc, sfarsit. Fara nici un cuvant sau vreun semn din partea reverendului. Am dat din umerii tristi si am plecat. Luna era mare si rotunda deasupra noastra, semn ca individul cu joben si celalalt cu ochi galbeni-verzi-albi si cuie in loc de dinti nu puteau canta decat la o astfel de luna.
Iar noi am plecat asa cum am venit: pe veselie. O fi semn rau?

cristina[at]rockxpress[dot]ro

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.