Deep Purple la Bucuresti, sau "Intoarcerea Titanilor"  
Organizatori
Modus Production
Locatie
Stadionul Cotroceni - Bucuresti
Data
31 octombrie 2007
Open Act
Joanna and the Band
Site oficial
www.gigs.ro

Anul 2007, poate fi numit fara ezitare si anul "intoarcerii la matca”, mai multe trupe grele din generatia anilor ’60-’70, vizitandu-ne tara. Ce poti sa mai adaugi, cand dupa Rolling Stones si Jethro Tull, magnificii de la Deep Purple au venit pentru a ne demonstra ce stiu...
Peste 15.000 de fani de diverse varste (incluzandu-l aici si pe premierul Tariceanu), au fost prezenti miercuri seara la stadionul Cotroceni din Bucuresti pentru a-si vedea pe viu idolii, veniti pentru a doua oara in Romania.
Partea de deschidere a concertului, a fost asigurata de Joanna and the Band, o trupa  formata din muzicieni autohtoni de rock si blues, in frunte cu Nicu Patoi, un chitarist ce nu mai are nevoie de prezentare. Din pacate subsemnatul nu a bifat acest recital, drumul Brasov-Bucuresti fiind un adevarat calvar, in timpul recitalului socializand timp de o ora si ceva cu ceilalti nefericiti aflati blocati in traficul din zona Baneasa. Asa ca…

Cu o intarziere de 45 de minute (a prins bine, cat sa ajung la stadion), cei cinci muzicieni britanici au intrat pe scena pentru ceea ce avea sa fie o seara de neuitat. Publicul a reactionat pe masura inca de la inceput. Picture of Home, urmata de Things I Never Said si Strange Kind of Woman, au incalzit atmosfera.

DEEP PURPLE © modus production

Ian Gillan, a decretat : “Suntem bucurosi sa fim din nou la Bucuresti, in fata unui public minunat”. Into The Fire, Rapture of the Deep, Woman from Tokyo, Kiss Tomorrow Goodbye, au venit firesc, in timp ce pe cele doua ecrane uriase ce incadrau scena se proiectau imagini de vis din perioada de glorie a formatiei. Solo-ul de chitara a lui Steve Morse (sau magicul inlocuitor a lui R. Blackmoore) cu influente din folclorul autohton a cucerit definitiv fanii. Ce a urmat? E greu de povestit. Lazy, Perfect Strangers, Highway Star, Space Truckin si binenteles Smoke on the Water au dinamitat efectiv atmosfera, toti cei prezenti cantand cot la cot cu Gillan. Dupa o ora si jumatate, un murmur de nemultumire a strabatut cerul :”Va multumim, ati fost extraordinari, cu siguranta vom reveni”, muzicienii parasind cu greu scena. Show-ul Deep Purple se incheiase. Nu pentru mult timp, deoarece Ian Paice a revenit, pentru un solo frenetic de tobe, urmat de Don Airey la clape. John Lord era deja o amintire (foarte placuta, e adevarat). Hush si Black Night au fost ultimele perle daruite cu generozitate la biss.

DEEP PURPLE © modus production

Ce ar mai fi de adaugat dupa un asemenea “festin”rock? Mai nimic, poate doar regretul de a nu fi auzit si Child in Time sau Solder of Fortune. Micile probleme de sunet ivite pe parcurs au trecut neobservate, in fata unei evidente: esenta unei muzici de calitate vine din harul si magia unor instrumentisti adevarati!

OzzLau

PS: Organizarea a fost cu bune si rele. Daca aprovizionarea cu diverse “lichide” bahice si racoritoare se facea in timp util, au existat carente majore in ceea ce priveste fluidizarea publicului la intrarea in stadion. Tinand cont ca sunt la inceput de drum, sa acordam totusi credit celor de la Modus Production, cu speranta ca aceste deficiente organizatorice sa fie remediate in viitor.




©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.