GOGOL BORDELLO SI TARAFUL DE HAIDUCI  
Organizatori
One Event
Locatie
Teatrul de Vara Herastrau
Data
17 iunie 2009
Bilete

Preturi:
75 lei - 125 lei

Open act
Taraf de Haïdouks
Site oficial
www.event.mu

Pe 17 iunie s-au intamplat doua evenimente similare, in acelasi timp, in acelasi oras, in acelasi spirit, in asa fel programate, incat publicul interesat sa nu le poata urmari pe amandoua, dar sa se concureze unul pe altul. Concertul lui Tandarica cu Fanfara 10 Prajini si concertul mentionat in titlu. Cele doua maini, doua picioare, doua emisfere cerebrale, doi ochi, doua urechi, ale mele, fiind prizonierele unicului trup, au decis sa se deplaseze intr-o singura directie, nu, contrar asteptarilor organizatorilor, in directii opuse. Asa incat, odata ajunse la amfiteatru Herastrau, (nu, nu ne-ati pacalit cu Arenele Romane) au avut de-a face cu un singur rand de organizatori, in mod sigur, la fel de inteligenti ca si ceilalti. Drept pentru care, am suportat intarzieri de o ora, fata de program, la fiecare formatie. Nici o problema ca am avut ce face. Am stat la coada la bere. Nu la toata, la jumate, ca a trecut ora si a-nceput. La concertul urmator reiau coada din jumatea din fata.
In fine, intra cei 12 Haiduci, 3 cara tambalul, n-arata ca Margelatu’, mai degraba ca Jean Constantin, dar una peste alta, incep sa cante. Ei bine, asta a fost momentul cand skinheads cu tricou cu Basarabia si managmentul low&medium bucurestean, deranjat de manelele de weekend ale vecinilor, la tricou cu mesaj, au sarit in sus la unison, cantand si dantuind ca nebunii, aplaudand precum apucatii, fluierand cu cate doua degete varate in gura si luandu-se fericiti de dupa gat, in hora bucuriei. Ala nu venise sa le ia portofelele, era acordeonistul. Am spus-o des: englezii au britul, francezii – chansonul, broscarii – serenata, grecii – sirtaki. Noi avem maneaua si geamparaua. Dar pe una am stricat-o si p-ailalta am pierdut-o. Nicio problema, ca au gasit-o doi belgieni, Stephen Karo si Michael Winter, au reparat-o si au dus-o pe cele mai mari scene din lume, sa-i incante pe straini. Ca-i mai simplu sa te caci pe tine, ca maneaua-i de prost gust, ca nu mai suporti ciorile astea, frate, ca poluare fonica etc., decat sa descoperi, sa recunosti, sa pomovezi, sa cizelezi, sa organizezi, ca-n final sa beneficiezi. Taraful de Haiduci canta ca nimeni altii, primul lor album din 91, "Musique Des Tsiganes De Roumanie”, i-a propulsat in fruntea topurilor de world music si acolo au ramas pana azi, in ciuda faptului ca nea Ilie bate spre 80 de ani. Apropo, in 94, pe vremea cand rockerii antimanelisti de azi se incaltau cu caciula, Asociatia criticilor muzicali din Germania, ii premiau pe tigani cu „Best World Music Album”.Cam tot pe atunci Ilici (stanga moderata?) vroia sa interzica manelele la mare. Peste vreo 10 ani o sa ne dam mari, ca ce romani suntem noi si ce muzicieni de clasa avem.

Eugen Hűtz nu e roman si nu se da mare, nici el nu mai stie bine ce e, evacuat in vestul Ucrainei, cand cu Cernobylul, omul se indragosteste de muzica tiganeasca, isi ia traista-n bat si se cara. Acum isi spune Immigrant punk si la Tiganiada, pe limba lui, se spune Imigraniada. Tiganii si punkul se potrivesc de minune, pentru ca, a trai la marginea societatii, a refuza avansurile libidinoase ale sistemului, a canta si a visa liber, intr-o lume de detinuti, inseamna sa fii punk. Asezonand cu cabaret Brecht-ian si vin rosu consumat direct din sticla, obtinem Gogol Bordello, sau doua ore de dezmat total cu rol didactic. De ce dezmat, pentru ca un concert GB este o orgie bahic-muzical-coregrafica, la care vrei - nu vrei, participi pana te dor muschii.

Gogol Bordello © rockXpress.ro

De ce didactic, pentru ca te indeamna sa iti educi vecinul, pentru ca tragedii ca cea de la Sulukule, cartierul tiganesc din Istanbul (unde un proiect urban stupid, anuleaza si desfiinteaza prima asezare sedentara-atestata sec.XV- a romilor nomazi) sa nu se mai intample; te invata cum sa obtii carte verde pe calea cea mai scurta; cum sa gandesti local, chiar daca futi global; sau cum trebuie procedat pentru a balcaniza americanizarea. In lupta cu kitsch-ul cea mai eficienta metoda este asumarea lui si impingerea sa dincolo de limita pana la care este agresiv. Conlocuitorii Hűtzainei stiu asta, unica arma acceptata e muzica, iar sloganul national este: "Nomazi din toate zarile, bucurati-va”. La sfarsit, dupa un bis de neuitat, Hűtz invita pe scena, alaturi de ei, pe: ...” cea mai buna formatie pe care am ascultat-o in viata mea”. Haiducii-si cara singuri tambalul in mijlocul scenei, reincepe nebunia, nazistii se inmoaie, corporatistii isi revizuiesc scara de valori, noi dansam si urlam in noapte. E vremea noastra. Stai linistit, ca nu-ti fur ceasu’. M-am ginit, dintr-un ochean, ca-i facatura. Bahtalo !

LENGHEL

Galerie foto Gogol Bordello la Teatrul de Vara Herastrau

Foto: Max

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.