KAVARNA ROCK FESTIVAL 2011  
Organizatori
Loud Concerts, Primaria Kavarna - Bulgaria
Data, locatie
15 - 17 iulie 2010, Stadion Kaliakra - Kavarna (Bulgaria)
Bilete

Preturi:
90 Leva (45 Euro)/ 3 zile, 40 Leva (20 Euro)/ 1 zi

TRUPE
Paradise Lost, Opeth, Arch Enemy, Sonata Arctica, Moonspell, Katatonia, Tiamat etc
Site oficial
www. kaliakrarockfest. com

De cum treci granita la Vama Veche stii ca in maxim trei sferturi de ora ajungi la Kavarna. Ei bine, ce inseamna asta la mijloc de iulie? Soare, mare, libertate si mult, mult rock, adica Kavarna Rock Fest, unul din cele mai "adevarate" festuri de gen din acest colt de lume. Si mai inseamna totodata nebunia unui primar pe numele sau Tonko Tonev, putin scrantit la cap ce "izoleaza" blocurile concetatenilor cu picturi infatisand moace de metalisti, il preaslaveste pe Dio cu o statuie in parcul central si investeste bani in munca si sudoarea unor oameni ce canta live pe scena si nu play-back.
Editia din acest an a festivalului cu pricina a adus in fata miilor de fani veniti din intreaga Bulgarie dar si din Romania, o pleiada de nume grele, un tablou impresionant de pus in rama pentru orice galerie de arta care se respecta.

Vineri 15 iulie fest-ul a debutat mai slow cu trupa elvetiana Dreamshade. Nu sunt multe de zis, un metal melodic asa de incalzire lumea fiind preocupata mai mult cu fuga de caldura si cu bautul lichidelor pe la terasele din preajma.
Ce a urmat insa a schimbat radical datele problemei. Katatonia, sau prima trupa cu adevarat "grea", a adus fanii in fata scenei. Show bine pus la punct cu piese mai ales de pe ultimele albume: Leaders, My Twin, July, Day And Then Shade sau Forsaker au fost punctele de atractie ale unei trupe pe care multi dintre noi regretam ca nu am vazut-o mai des. Recital per total ce mi s-a parut mult prea scurt... dar poate alta data cu bajetii in rol de headlineri.
Despre Sonata Arctica nu am multe de zis, genul lor de muzica nefiind punctul meu forte. Dupa manifestarile de bucurie ale oamenilor din preajma se pare ca totul a fost ok, trupa avand mare trecere in randul fanilor bulgari. Ce pot sa va spun e, ca daca sunteti curiosi sa-i vedeti la lucru nu trebuie decat sa va deplasati luna viitoare la Sibiu ca sa va convingeti.
Dupa un nou moment de acalmie prima seara avea sa se incheie cu recitalul celor de la Paradise Lost. Ca un fost mare fan, ce am trait din amintirea concertului memorabil de la Rock '94, asteptarile mi-au fost doar pe jumatate confirmate. Britanicii au prezentat un recital din care nu au lipsit "slagare" ca As I Die, Pity The Sadness, Forever Failure, The Last Time, Say Just Words sau mai noile Requiem sau Faith Divided Us, dar impresia generala este ca vocea lui nenea Holmes pare in deriva.

Paradise Lost © rockXpress. ro


Ziua a doua a debutat pe o caldura ucigatoare, dar si cu o gasca ce a rupt "fasul" vorba unui amic, pentru o trupa de inceput. Sylosis pe numele lor, englezii au reusit sa declanseze in primele randuri valuri naparaznice de moshpit. Melodic death imbinat cu metal-core, plus vocea puternica a vocalului, si cu siguranta vom mai auzi de ei. Surpriza placuta a fest-ului.
A urmat Tiamat-ul "cochetului" Johan Edlund. Daca acum 10-15 ani suedezii rupeau totul in jur, in prezent show-ul lor este unul pacifist urmele de metal greu fiind foarte putin vizibile. De acest lucru s-a convins si varu' Ribeiro de la Moonspell, omul fiind deosebit de incantat sa dea o mana de ajutor la bis pe The Sleeping Beauty.
In uralele frenetice ale fanilor si cu o luna aparuta pe cer, pe masura numelui, Moonspell au demonstrat ceea ce se stia deja. Live sunt de-a dreptul naucitori. Ghotic-black de cea mai buna calitate, riffuri ucigatoare de guitare imbinate cu sunetul morbid al clapelor
plus vocea inconfundabila a maestrului Ribeiro, au facut ca timpul sa se comprime la maxim. Dupa o ora de Vampiria, Mephisto, Alma-Mater sau Opium atmosfera a devenit mult mai incinsa, in ciuda faptlui ca arsita se mai domolise. Si ce urma. . .
Am mai spus si voi mai repeta obsesiv: a fi prezent la un concert cu Opeth e ca si cum ai asista la o piesa de teatru in trei acte. Arta cere sacrificii, iar acest lucru il poti face stand nemiscat si contempland muzica divina ce izvoraste din instrumentele suedezilor. Este o continuare fireasca a epocii PinK Floyd un amestec de rock psihedelic cu jazz tapetat cu
elemente death cum numai aceasta trupa poate sa o faca. Face Of Melinda, The Grand Conjuration, Hex Omega sau Deliverance, sunt cateva nestemate prezentate in fata fanilor ce trecusera de mult de la starea euforica after Monspell la starea de meditatie post Opeth.

Opeth © rockXpress. ro


Ultima zi a venit firesc, caldura fiind ca de obicei factorul perturbator principal. Grecii de la Suicidal Angels au deschis balul, thrash metal in maniera clasica, si ceva agitatie prin fata scenei. Show in mare forta, cu piese de pe ultimul album, Dead Again, un recital asemanator cu cel din urma cu cateva luni de la Silver Church, dar cu un sunet infinit mai bun.
A urmat Lake Of Tears, sau trupa care a suferit o metamorfoza stilistica in acest an, cu aparitia albumului Illwill. Un show complet ce a imbinat piese dure de pe ultimul album, cu "romantele" de inima albastra ce au consacrat trupa. Din pacate reactia publicului nu a fost stralucita poate si de la oboseala, sau "lichide" sau poate ca unii se pastrau pentru ce avea sa urmeze.
Frisca de pe tort sau bomboana de pe coliva, asta a insemnat nebunia celor de la Arch Enemy. Un recital cum nu am mai vazut de mult timp. O demonstratie de death metal melodic, unde vioara intai a fost cum era de asteptat Angela Gossow, sau "The
Extreme Aggresion Female", cum scria pe tricoul simpaticei vocaliste. O femeie ce reuseste sa-ti taie respiratia mai ales prin timbrul vocal in maniera death, de-ai zice fara sa te uiti pe scena ca la voce este un handralau de doi metri. Reactia fanilor dezlanuiti a fost pe masura unui show din care nu au lipsit solurile de guitara ale fratilot Ammot, virtuozitatea tobarului Erlandsson sau miscarile de felina ale Angelei. Au fost numai piese una si una din care amintesc asa la repezeala Revolution Beggins, Ravenous, My Apocalypse, We Will Rise, Nemesis, Fields Of Desolation si chiar de pe ultimul album Yesterday Is Dead And Gone sau No Gods No Masters. O ora si jumatate traita la intensitate maxima, si apoi regrete si suspine dupa un umil bis ce nu a mai aparut niciodata.

Arch Enemy © rockXpress. ro


In concluzie un festival 2011 reusit din toate punctele de vedere, de la sonorizare, la lipsa inghesuielior de la intrare, toalete sau punctele de aprovizionare cu mancaruri sau bauturi, plus calitatea impecabila a gazonului stadionului din Kavarna pe care te putei tolani in voie si chiar atipi dupa pofta inimii, iar peste toate acestea prestatia impecabila a publicului,
cu bun simt si educat in spiritul rockului. Felicitari organizatorilor si asteptam cu nerabdare Kavarna Rock 2012!!

Aceste randuri au fost scrise in memoria celui ce a fost Mihai Berariu sau Bera asa cum il stiam noi prietenii!

ozzlau[at]rockxpress[dot]ro

 

GALERII FOTO KALIAKRA 2011 (foto Sorin Prislopan):
ARCH ENEMY l KATATONIA l LAKE of TEARS l MOONSPELL
OPETH l PARADISE LOST l SONATA ARCTICA l TIAMAT


 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.