.
OST Festival 2012 - editia de capitală  
Organizatori
Project Events
Data, locatie
15 - 17 iunie 2012, Romexpo - Bucuresti
Bilete

Manowar (SUA), Dimmu Borgir (Norvegia), Motorhead (Anglia), Motley Crue (SUA), Megadeth (SUA), Europe (Suedia), Over Kill (SUA), Exodus (SUA), Lake of Tears (Suedia), WASP (SUA)...

Site oficial
www.ostfest.ro

Dupa ce a parasit provincia in care s-a zbatut in anonimat in primele editii, OST Fest-ul de anul acesta, devenit "bucurestean", s-a aliniat la standardele de la noi privind acest gen de manifestatie cultural-artistica:)
Pe scurt: Romexpo, caldura la limita de sus a termometrului, bere si apa la pret de club, mancaruri decente, lume multa si buna, scena impresionanta, sunet puternic dar clar, in plus mici clinciuri intre fotografii acreditati si organizatori pe motive de logistica, dar rezolvate in cele din urma pe cale amiabila...

OST Fest 2012 © rockXpress. ro

 

Pe langa astea sa nu uitam de ce am fost acolo, trupele, prezentate aici in ordinea inversa a numerelor de pe calendar:

ZIUA 3 - 17 iunie 2012

MOTORHEAD. La 67 de ani bunicul meu astepta linistit pensia intr-un sat uitat de lume, ca sa o poata bea linistit la birtul comunal. Considera ca dupa o viata de munca asta inseamna normalitatea. Poti sa il condamni? La aceeasi varsta, supusul coroanei britanice, numitul Ian Fraser Kilmister ("Lemmy" pentru milioanele de prieteni din intreaga lume) canta rock'n'roll. Si nu oricum, ci la fel, sau poate chiar mai bine, ca acum 45 de ani, cand s-a apucat serios de treaba asta. Atat de serios incat daca te uiti la cate aparitii are pe diferite materiale discografice il consideri un soi de Messi la capitolul recorduri batute intr-un alt domeniu.
Duminica, in incheierea OST-ului de anul asta, Lemmy a venit iar pe la noi, alaturi de oamenii sai de incredere Phil Campbell si Mikkey Dee. Da, sfanta treime Motorhead. De fiecare data cand ii vad live ma minunez cum pot numai trei oameni sa scoata atatia decibeli, si inca intr-un mod foarte armonios. Nu stiu daca armonios e cuvantul potrivit pentru ce fac Motorhead pe scena, dar efectul asupra publicului asta este categoric. Parca la nici o trupa nu vezi oamenii avand la un loc aceeasi reactie de incantare. Altfel nu se poate. Lemmy te ia de unde te-a lasat Elvis in anii 60 si te izbeste in distorsul rock'n'roll-ului metalic al anilor inceputului de secol XXI.
Nici de data asta cei trei nu ne-au inselat asteptarile, poate chiar le-au intrecut pentru unii veniti pentru alte trupe dar plecand acasa murmurand Ace of Spades. Lemmy nu se vopseste pe fata, nu alearga, sare sau face giumbuslucuri, comenteaza doar usor mucalit intre piese sau injura politicienii, dar te baga in priza cu bass-ul sau distorsionat, totul calm si cu linistea demna de un adevarat nobil britanic. Si cand crezi ca mai mult nu se poate te ia in primire "cel mai bun dintre greci" Mikkey Dee cu solo-uri de tobe naucitoare, fiindca deh... "Just 'Cos You Got the Power". Si cum poate sa sune! Trebuie musai sa fii acolo ca sa simti cu adevarat o toba, nu doar sa o auzi. Dupa o ora si ceva de nebunie, complet naucit, nici nu mai stii exact ce s-a cantat, vezi apoi ca au trecut rapid prin 9 albume, prin doua decenii de rock'n'roll care din fericire nu imbatraneste odata cu Lemmy, ci renaste si se reinventeaza.
Inchei cu rugamintea adresata Maiestatii Sale Elisabeta a II-a, Regina Marii Britanii si a Irlandei de Nord, ca la urmatoarea transa de innobilari sa il aiba in vedere si pe supusul sau Ian Fraser Kilmister, pentru prieteni Lemmy.

Petru

Motorhead © rockXpress. ro


Setlist:
Bomber
Damage Case
I Know How to Die
Stay Clean
Metropolis
Over the Top
One Night Stand
The Thousand Names of God
The Chase Is Better Than the Catch
The One to Sing the Blues
Just 'Cos You Got the Power (incl Drum Solo)
Going to Brazil
Killed by Death
---------------------
Ace of Spades
Overkill

 

GALERII FOTO OST FEST 2012 - ziua 3:
LAKE of TEARS l WASP l MEGADETH l MOTORHEAD

 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

ZIUA 2 - 16 iunie 2012

EUROPE. Am auzit ca au fost printre trupele scumpe ale festivalului. Pentru mine Europe incetasera sa mai existe de foarte, foarte multa vreme. Cand mi-am exprimat nedumerirea fata de faptul ca au fost scumpi OzzLau m-a temperat spunandu-mi ca i-a urmarit in ultimii ani si inca respira pe stilul lor, nu traiesc doar din amintiri. Astfel mi-a fost trezita curiozitatea pentru ceea ce avea sa se intample pe scena, daca n-am fi avut discutia asta am certitudinea ca m-as fi dus sa beau linistit o bere in timpul concertului Europe. Iata-ma si la concert, incercand sa aflu de ce sunt Europe scumpi. Sunt scumpi pentru ca pana si legiunile de metal warriors prezente pentru a saluta razboinic divizia de blindate Manowar au inceput sa se mai inmoaie si sa fredoneze usor hiturile adanc incrustate pe cortex intr-o perioada de glorie despre care credeam ca a apus demult. In plus, as remarca sound-ul impecabil, dinamismul scenic sincronizat cu ritmul pieselor, look-ul absolut decent si – nu in ultimul rand – respectul deosebit pentru public. La Europe am simtit nemijlocit (mai ales prin comparatie cu Motley Crue) apartenenta lor la cultura europeana, bunul simt si respectul specific tarilor nordice, placerea de a canta si bucuria reala de a o face in fata unui public destul de numeros si activ. Europe au fost pentru mine cea mai placuta surpriza a festivalului in ceea ce priveste raportul asteptari/rezultate si pentru asta primesc respectul meu.

Claudiu Rimboi

Europe © rockXpress. ro


Setlist:
Riches to Rags
Not Supposed to Sing the Blues
Firebox
Superstitious
Scream of Anger
No Stone Unturned
Demon Head
New Love in Town
Seventh Sign
Love Is Not the Enemy
Girl From Lebanon
Carrie
Start from the Dark
The Beast
Rock the Night
Last Look at Eden
The Final Countdown

MANOWAR este o trupa pe care eu nu o mai pot lua foarte in serios din mai multe motive: suprasaturatie de tinerete cauzata de fanatismul unui prieten, lipsa unei simplitati pe gustul meu, o anumita doza de hilaritate determinata de combinatia dintre look si discurs, apetenta catre acel tip de glorie specifica razboiului, etc... Spre bucuria mea – in conditiile in care nu prea stiam cum sa abordez cronica – la sfarsitul concertului am cercetat privirile prietenilor prezenti si l-am prins in ofsaid tocmai pe – cine credeti? – blacker. Aici tre' sa folosesc un cliseu: "I was like: whaaaat?!?!?". Adica stiam eu ca blackeru' e mare amator de muzica culta dar chiar asa? I-au bagat astia un Nessun Dorma sub nas si l-au tranchilizat? L-am luat rapid la o discutie si mi-am dat seama ca omu' e mai avizat decat mine pentru a scrie aceasta cronica. De fapt, dupa cum veti vedea in cele ce urmeaza, probabil e mai avizat decat mine sa scrie toate cronicile :))). Asadar, cronica Manowar scrisa de blacker:

La 21:30 au urcat pe scenă Manowar. Nu cunosc niciodată dinainte dozajul dintre sublim şi ridicol la care mă aştept de la trupa asta; cum ei sunt chiar pe graniţă, se pot întâmpla foarte uşor ambele.
Contează întotdeauna proporţia dintre bere şi sarcasm cu care îi aştepţi pe DeMaio&co. Prea multă bere – rişti să ţopăi ca melcul turbat pe Fighting The World - o piesă care cred că descrie tinereţea lui Daffy Duck printre iepuraşii veseli. Prea mult sarcasm – rişti să mârâi la The Crown And The Ring.
Dar dacă ai băut suficient încât să-ţi fie anihilat exact atâta sarcasm pe cât trebuie, poţi să te strâmbi la Kings of Metal şi să urli dement la The Power – poate dozajul corect. Pe de o parte Manowar înseamnă macho-isme kitschoase cu bărbaţi musculoşi şi semi-dezbrăcaţi, pe de altă parte fascinaţia sublimă a războiului, a fanaticilor care ştiu diferenţa dintre voulge şi glaive-guisarme. Manowar sunt nebuni după război, şi asta e suficient să‑ţi facă să fiarbă sângele cu o furie minunată. Trebuie să urli la Brothers of Metal, The Gods Made Heavy Metal şi Hail And Kill – e ca şi când ai urla la măcelurile de la Leipzig şi Verdun sau la vederea Pantherelor întunecând lumea cu sânge la Kursk. Totodată, Joey diMaio păstrează un ochi (auto)ironic în speechurile sale conştient-cheesy despre "plaiul mioritic" şi "spaţiul carpato-danubiano-pontic". Italianul logoreic diMaio ştie că jumătate din conţinutul Manowar e serios, cealaltă jumătate e verbozitate cojones-talk, balls of steel etc. Dacă ţi-e clar contextul, poţi să râzi la cea de-a doua parte şi să subscrii la cealaltă.
Din păcate, piesele Manowar care ating cel mai mult sublimul sus-amintit nu se prea cântă prin concerte. Vorbesc aici de Today Is A Fine Day To Die şi Gods Of War, ecouri sau reziduuri wagneriene (deMaio e nebun după Wagner pe care îl consideră "the father of Heavy Metal"). Rămân King Of Kings şi Call To Arms, o cavalcadă de draci călărindu-ţi creierul şi isteria, grandomania, pompa eroică de sorginte italienească (Rhapsody anyone?) cu care Joey diMaio, închipuit papă, general şi profet conduce scena pe care Eric Adams recită permutări ale celor 30 cuvinte care compun lexicul Manowar (steel, fire, blood, power şamd).
Însă grandomania şi pompa acestea cumva-cumva funcţionează; şi funcţionează bine de tot. Şi ating apogeul când Eric Adams îşi începe celebra arie din Turandot, când vocea lui arată că încă mai poate ca în '82. Dacă aveam ceva bănuieli că vocea lui e cam aranjată din butoane pe ultimele albume, aceste bănuieli mi-au fost parţial spulberate de nivelul la care a cântat Nessun Dorma. Nu e Pavarotti şi nu are formare clasică de cântăreţ de operă, normal, dar poate încă să atingă La-ul final, o performanţă notabilă pentru un vocalist rock de 58 de ani.
Artificiile de final, atât luminoase cât şi sonore (The Crown And The Ring) au încheiat un concert de la care mă aşteptam la mult mai puţin. Chiar cu scăpările tehnice ale lui Karl Logan (erau chitarişti în public care i-ar fi dat clasă), chiar cu masturbarea obligatorie pe bas a lui deMaio, Manowar a livrat un produs acceptabil, strident-cheesy pe alocuri, excelent din alte puncte de vedere. Ca o părere personală, la acelaşi nivel cu Dimmu şi Overkill, sub Megadeth – dar Megadeth sunt din altă ligă şi cântă altceva...

Blackeru'

Manowar © rockXpress. ro

Setlist:
Gates of Valhalla
Kill With Power
Sign of the Hammer
Fighting the World
Kings of Metal
Metal Warriors
Sun of Death
Brothers Of Metal
Call to Arms
The Gods Made Heavy Metal
Sons of Odin
Hand of Doom
King of Kings
Sting of the Bumblebee
Joey's Speech
Warriors of the World United
Thunder in the Sky
The Power
------
Hail and Kill
Nessun Dorma
Black Wind, Fire and Steel

 

GALERII FOTO OST FEST 2012 - ziua 2:
EUROPE l MANOWAR

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


ZIUA 1 - 15 iunie 2012

EXODUS... La ce sa te astepti? Gary Holt e in turneu cu Slayer, ora desfasurarii concertului e imposibila, caldura e insuportabila. A existat un om caruia nu i-a pasat de chestia asta si s-a comportat in aceeasi maniera in care o face de fiecare data de prin 2005 incoace... Numele lui este Rob Dukes si primeste o mentiune speciala pentru ironiile la adresa celor de la Motley Crue si a fanilor lor.  Premiul intai cu coronita il primeste pentru perseverenta cu care organizeaza wall of death indiferent de conditiile in care se desfasoara concertele Exodus. I-a mers jucaria si de data asta, bravo lui. Daca ar mai fi tinut si ritmul la chitara in timp ce chitaristii s-ar mai fi racorit cu cate o bere i-as fi dat si titlul de sef de promotie...  In mod cert, in lipsa lui Gary, Rob a preluat rolul de front-man cu succes. De consemnat ca revenirea lui Rick Hunolt (chitarist cu state vechi de plata la Exodus, plecat din 2005) ca inlocuitor al lui Holt nu a insemnat ca s-a impus in fata lui Lee Altus, omul care l-a inlocuit la plecare. Din contra, locul lui Gary Holt pe scena a fost luat de Lee in timp ce Rick si-a asumat mai degraba un rol de supporting guitar. Una peste alta a sunat foarte bine si romanasii nostri s-au bucurat pentru prima oara de piese care in anii 80-90 faceau victime pe la chefuri si prin "rockotecile" putine si obscure de pe vremea aia... Mie mi-a placut la maxim de ei, ma mai duc daca-i prind.

Setlist:
The Last Act of Defiance
Piranha
And Then There Were None
A Lesson in Violence
Blacklist
Bonded by Blood
The Toxic Waltz
Strike of the Beast

OVERKILL au insemnat pentru toti cei care nu si-au scos parleala din 2007 pana acum o revansa pentru frustrarea maxima pricinuita de anularea concertului de la Cluj, anulare anuntata tocmai de Blitz... Pana si acum mi se pare incredibil faptul ca in 2007 Overkill au urcat pe scena si au anuntat ca nu mai canta. Prietenii stiu de ce, nu mai intram in amanunte ca si-asa colcaie netul de remarci la adresa vinovatului. Revenind, eu mi-am scos parleala in 2008 la Kavarna unde mi s-au parut bestiali, cititi cronica daca nu ma credeti. Asadar i-am urmarit din postura de om relaxat, ii mai vazusem... Ce sa zic? N-a fost rau deloc, a fost chiar fain. S-a simtit insa apasarea pe care au avut-o in postura de opening act pentru Dimmu si ceilalti, cum ii cheama?... A... Motley Crue. In timp ce Rob Dukes si-a canalizat frustrarea pentru chestia asta prin ironii la adresa MC si a fanilor sai, Blitz si compania si-au manifestat dezacordul prin faptul ca au fost oarecum posaci. Sau asta a fost impresia mea. La Kavarna a fost mult mai bine chiar daca Blitz nu facea diferenta intre Kavarna si Varna. Blackeru' zicea ca i-au placut Overkill foarte mult. Se pare ca alora de la sunet nu prea le-au placut pentru ca i-au cam lucrat din decibeli si la una din chitari. Asa-i la noi... Blitz s-o fi lasat de fumat sau ii era prea cald ca sa aiba chef de o tigara?

Setlist:
Come and Get It
Bring Me the Night
Elimination
It Lives
Electric Rattlesnake
Hello From the Gutter
Ironbound
Wrecking Crew
In Union We Stand
Rotten to the Core
Old School
Fuck You

Overkill © rockXpress. ro


DIMMU BORGIR: zic din capu' locului ca nu ma pricep da' un pic tot ma bag, daca tot m-am dus pana acolo... Ma bag zicand ca blackeru' mi-a zis ca cica Dimmu n-ar fi "the real shit" in materie de black asa ca m-am asteptat la ce-i mai rau... De fapt lucrurile n-au stat chiar asa de rau, baietii s-au suit pe scena si au fost, zic eu, destul de decenti. Blackeru': "Altfel ar fi stat lucrurile cu Vortex..." Asa o fi... ce sa zic? Eu m-am speriat cand am auzit inainte de concert ca blackerii din aripa juvenila s-au revoltat ca Dimmu vor canta pe lumina. Ma asteptam asadar la tot felul de efecte pirotehnice d-alea care mi se par mie penibile. De fapt cred ca micii blackeri se revoltasera pentru simplul fapt ca lumina zilei le-ar putea cauza idolilor cu suflete intunecate. Nu s-a intamplat nimic penibil sau periculos la Dimmu, baietii au reusit sa cante fara ca lumina zilei sa le arda epiderma. De fapt, aici s-ar putea sa-i fi ajutat si machiajul, de Oscar :). Sunetul a fost foarte bun, incomparabil fata de cel de la Overkill (eu le-am zis amicilor ca trupele old school sunt lucrate la sonorizare ca sa nu-i faca de cacao pe astia mici).

Setlist:
Mourning Palace
Progenies of the Great Apocalypse
Puritania
Kings of the Carnival Creation
Vredesbyrd
Ritualist
Gateways
Dimmu Borgir
Spellbound (By the Devil)
In Death's Embrace

Dimmu Borgir © rockXpress. ro


MOTLEY CRUE. Iaca s-a lasat si intunericul si am primit compensatia in lumini si alte efecte de doi lei de la baietii astia de care facuse cumatru' Rob Dukes bascalie. Zic compensatie pentru ca nici macar Dimmu n-au aratat mare lucru la nivel de balci in afara de machiaj, de Exodus si Overkill nu mai vorbesc... Sincer sa fiu nu ma pot pronunta obiectiv, recunosc cinstit ca-mi cam repugna fenomenul glam, am apreciat faptul ca n-au venit cu strampi pe ei si cu parul tapat excesiv. Ce nu si-a uitat insa vocalu' acasa a fost accentul de redneck si replicile expirate. Hai ca nu mai scriu ca m-apuca damblaua si-mi aduc aminte de anii in care derulam caseta video pe cateva piese specifice genului. Recunosc ca i-am vazut pe MC doar de vreo doua ori la televizor in timp real, in celelelte situatii ii vedeam miscandu-se rapid din cauza "derularii pe imagine". Altfel, ditamai spectacolul, au adus niste fete cu busturi impunatoare care faceau pe vocalistele, s-a dat Tommy Lee de-a dura cu tobele, l-a convins si pe un baiat din public sa se urce cu el in ringispir, etc... Sunet foarte bun, normal, ar fi fost culmea sa-i fi lucrat pe Overkill degeaba... Nu mi-am dat seama de ce au inceput tobele sa sune ca dracu' la numaru' cu datu' peste cap. Pentru cateva minute am crezut ca sunt la un concert de rave sau cum naiba s-o fi numind stilul ala cu bubuiala monotona si neintrerupta. Ma rog, poate sunt si amatori de d-astea pe la concertele de rock. Pe mine nu m-a atins... A, era sa uit, dupa vreo 2-3 piese incepuse lumea sa plece, vorbesc serios, chiar nu m-asteptam. Eu ma dusesem sa beau o berica mai la liniste si m-am minunat de asa grozavie, mai ales ca aflasem din surse sigure ca MC fusesera de departe cea mai scumpa achizitie a organizatorilor. Ce pot sa va spun sigur e ca la ultima piesa la golden nu erau cu mult mai multi oameni decat fusesera la Exodus care cantasera la cinci jumate', pe caldura.

Setlist:
Wild Side
Live Wire
Too Fast for Love
Saints of Los Angeles
Shout at the Devil
Don't Go Away Mad (Just Go Away)
Same Ol' Situation (S.O.S.)
Looks That Kill
Piece of Your Action
Primal Scream
Smokin' in the Boys' Room
Drum Solo
Dr. Feelgood
Girls, Girls, Girls
Home Sweet Home
Kickstart My Heart

Claudiu Rimboi

 

GALERII FOTO OST FEST 2012 - ziua 1:
OVERKILL l DIMMU BORGIR
(cu mentiunea ca la Motley Crue managementul trupei a interzis fotografierea trupei in timpul recitalului, iar in timpul prestatiei Exodus au existat problemele mentionate la inceputul cronicii)

 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.