OZZY - No.1 (cronica concertului de la Bucuresti)  
Organizatori
CityFM & FunTime Production
Locatie
Zone Arena, Bucuresti
Data
2 octombrie 2010
Bilete

Preturi:
150 - 500 lei

Open act
Coma, Luna Amara
Site oficial
www.cityfm.ro

Zone Arena, Bucuresti, 2 octombrie 2010, ora 15,45 - primul contact cu "zona" despre care auzisem lucruri mai putin bune, dar care nu-mi provoca totusi nici un fel de emotii de acest gen. Ozzy poate canta si in fata blocului, cum ar putea sa nu fie bine? Tot atunci, primul contact cu fratii rockeri veniti la marele eveniment, acel public pe care il cunosti deja si pe care ti-l doresti mereu aproape la toate concertele dragi. Si foarte multi bulgari! O armata intreaga, cu steaguri si cu mult avant.
In zona au fost de toate, inclusiv standurile de merchanise si chiar si POS pentru cei care, veniti de departe, n-au apucat sa se doteze cu maruntis. Preturi la bautura cam mari, insa deja obisnuite, as putea spune, pentru concertele din Bucuresti. Multi prieteni de peste tot. O masa compacta si frumoasa de indivizi injectati cu o pofta nebuna de a agata o fila cu insemnari istorice in cartulia destinului lor de melomani irecuperabili. 

Ora 18.15, aproximativ - Coma. Preocupati inca cu achizitionarea diverselor bunatati - DVD-uri, CD-uri, tricouri sau maieuri cu Ozzy de la standul oficial de merchandise, - a diverselor licori non si alcoolice si cu dialogurile de rigoare cu prietenii de la fata locului, Coma a cantat pe nesimtite, astfel ca nu am nici o impresie. Si sunetul nu a fost tocmai bun. La o foarte mica distanta de timp, practic fara pauza, au urcat pe scena Luna Amara, despre care nu-mi pot schimba deloc parerea in timp: chiar daca Luna Amara este omniprezenta, cred ca e una din cele mai bune trupe de pe la noi.  Invariabil, trupa asta suna simplu si curat. Si din acest motiv, nu ma supar sa o vad cat mai des in deschiderile concertelor mari.

Ora 19,50 - Ne pozitionam rapid cat mai aproape de locul actiunii. Agitatia si rumoarea sunt tot mai evidente, iar in scurt timp, de undeva din culise, o voce pitigaiata si atat de draga, ne “dojeneste”: "I can't fucking hear you!". Din acel moment, vocea ne comuta pe modul "high" pentru tot timpul concertului si mult timp dupa. Pe scena isi fac aparitia cei patru meseriasi, in frunte cu tata Ozzy.
Pe repede-inainte, nedorind a pierde prea mult timp cu pasajul de intro din "Carmina Burana", "Bark at the Moon" stabileste de la primele acorduri conexiunea maxima dintre public si Ozzy, renascand amintiri dragi, probabil de ambele parti. Refrenul este invocat cu incapatanare de aproximativ 20.000 de oameni veniti sa-l vada pe frumosul "urias", fara de care muzica metalica ar fi fost mai trista, mai fara sens.

Ozzy Osbourne © rockXpress.ro

Am calatorit in timp, in perioada 1983-2010, alaturi de piese senzationale de pe cele mai bune albume solo ale lui Ozzy, rascolind in tot acest timp prin ungherele ascunse ale inimilor noastre emotii, momente unice, regasiri, pe care doar muzica pura, autentica, fara nici un fel de compromisuri, fara nici un fel de disimulari, ti le poate darui. Simti ca nu mai poti merge mai departe, fara sa te opresti in loc, in acel loc si in acel timp, in care nu mai exista si nu mai conteaza nimic altceva decat acea bucatica de iubire rupta din pieptul "Printului intunericului", care repeta invariabil pe tot parcursul concertului "I love you all! God bless you all!" cu gesturi largi de imbratisare a publicului, impreuna cu zambetul lui cald si permanenta atentie de a tine publicul aproape.
Am ascultat "Let Me Hear You Scream", "Mr. Crowley" (cu Gus G. intr-o forma perfecta pentru celebrul solo, cu declaratia lui Ozzy de dragoste "I fucking love you all!", "God bless you all!" si cu primul jet de spuma dedicat publicului apropiat scenei), "Suicide Solution", "Road to Nowhere", "Shot in the Dark", "Killer of Giants", "I Don't Want to Change the World", "Crazy Train" si "Mama, I'm Going Home", toate intr-o interpretare ireprosabila, presarate cu incurajarile "marca" Ozzy: "Come on, you fuckers!", "You're fucking great, men!", I love you all!", "I can't fucking hear you! Louder! Louder!". Iar fanii infierbantati din fata scenei au avut parte de o sanatoasa si repetata baie de spuma, alaturi de Ozzy, hotarat sa aiba mare grija de fratiorii lui mai mici.
Lectia de muzica a fost desavarsita de capodoperele Black Sabbath: "War Pigs", "Iron Man", "Rat Salad", "Fairies Wear Boots" si "Paranoid". Pentru tributul Black Sabbath, claparul Adam Wakeman (membru activ si in Black Sabbath) si-a luat chitara si s-a alaturat lui Gus G. (chitarist si in Firewind), bassist-ului Rob "Blasko" Nicholson (ex-Rob Zombie) si bateristului Tommy Clufetos (ex-Rob Zombie si Alice Cooper), cu totii instrumentisti absolut exceptionali, dovada stand solo-urile dementiale ale lui Gus G. si Tommy Clufetos care ne-au risipit regretul de a nu mai avea ocazia sa-l vedem la treaba pe genialul Zakk Wylde...

Gus G. © rockXpress.ro

Cu drapelul Romaniei atarnat de gat si ingenuncheat in fata noastra, Ozzy ne ramane impregnat pe retina ca un inger al muzicii. Si nu cred ca exagereaza cu nimic cand ne declara si noua, asa cum declara peste tot unde concerteaza, plimbandu-se fara astampar incolo si incoace, cu pasii lui marunti, cu gesturi de copilas scapat din mana mamei, "You're no. 1!": nicaieri in lume publicul rasfatat de Ozzy nu este altfel decat No. 1!
A fost o seara intr-o alta dimensiune. O seara in care "Omul Ozzy", la aproape 62 de ani si timp de aproape 2 ore, nu te lasa nici o clipa singur si cu fiecare gest iti reaminteste ca muzica trebuie sa fie doar adevar si iubire. Si ca muzica fara adevar si iubire nu exista...
Nu pot gasi nici un cusur acestui concert. Poate doar lumina usor brutala, coborata vertical peste Ozzy si aruncand umbre alungite pe chipul lui.
Asa ca… iti multumesc Ozzy, pentru tot ce ne-ai daruit, pentru publicul pe care l-ai metamorfozat in prelungirea ta, pentru ca am vazut oameni dupa concert imbratisandu-se fericiti.
Multumim City FM pentru o seara care nu va fi niciodata uitata!
Ma inclin tie, Ozzy, pentru tot ce ai fost, esti si vei ramane pentru muzica lumii.

cristina[at]rockxpress[dot]ro

Galerie foto OZZY la Bucuresti

 

 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.