Peninsula 2007 – punctul de turnura  
Organizatori
SC Sziget Management SRL
Locatie
Complexul Week-End - Tg Mures
Data
25 - 29 iulie 2007
Bilete

Preturi:
- abonament 5 zile luat in avans: 105 RON
- abonament 5 zile la fata locului: 140 RON
- bilet 1 zi luat in avans: 30 RON
- bilet 1 zi luat la fata locului: 35 RON

Trupe

Theatre of Tragedy, Gogol Bordello, Kosheen,
The Exploited, Locomotiv GT, Cargo, Directia 5, Luna Amara, OCS, Vita de Vie, Voltaj, Zdob si Zdub, A. G. Weinberger...etc.

Site oficial
www.peninsula.ro

Anul acesta, Peninsula s-a remarcat printr-o creştere pe orizontală semnificativă faţă de anii trecuţi. Tradus în cifre, s-a ajuns la 4 scene in loc de 3, bugetul a ajuns la 700.000 de euro faţă de 500.000 anul trecut, numărul producţiilor muzicale a depăşit 100, cele non-muzicale 200 şi, foarte important, s-au adus în fiecare seară trupe de afară. Adăugând la această creştere, organizarea foarte bună, aproape impecabilă, ediţia 2008 va putea sa crească într-o singură direcţie, pe verticală, prin aducerea unor trupe cu adevărat mari. De aceea eu văd ediţia de anul acesta ca pe un punct de turnură, fiind ultimul an în care se va putea spune ca Peninsula a fost un festival local şi primul an în care se va putea discuta despre Peninsula ca despre un festival internaţional.

 
© peninsula - Haáz Sándor

Miercuri, în aşteptarea celor de la Gogol Bordello, am petrecut câteva clipe neaşteptat de plăcute la concertele Yava (un punk combinat cu ritmuri etnice) si Mediteranean Combo, o formaţie care conţine doi chitarişti de mâna întâi. Am trecut şi pe la Şuie Paparude, dar, deşi îi apreciez foarte mult, nici un ritm nu a reuşit să mă mişte pentru ca gândul îmi era colorat în „purple”.
Apoi, după un pic de dat din coate, ajung în primele rânduri la scena MS. Mă întorc, admir câteva coafuri de punkeri şi abia apuc să gândesc „of, la naiba, iar pogo” că începe nebunia: Gogol Bordello!!!. Ritmul constant năucitor mişcă mulţimea incontrolabil, nu te lasă sa stai locului o secundă. După mai puţin de două minute în tricoul meu se pot lua lecţii de înot. Picioarele par să îşi dezvolte o minte proprie, se mişcă după propria lor voinţă. Hutz pe scenă e un nebun energic, unul contagios care te conduce în afara sferei normalului cu aceeasi viteză cu care se mişcă, adică cu „60 revolutions per minute”. Şi nebunia durează până când picioarele abia te mai susţin şi apoi încă puţin. Totul se termină brusc şi îmi lasă sentimente amestecate: bucuria de a vedea un spectacol rarisim şi o oarecare tristeţe... oare am avut parte de cel mai bun concert din prima zi?
Ziua o închei la Pendulum pentru a mă relaxa puţin. Ţopăitul pe drum&bass e relaxare pe lângă Hutz&Co.

           
Gogol Bordello © peninsula - Biró István

The Mushroom Story au început ziua de joi cu o combinaţie de punk şi funk extrem de interesantă. Sunt foarte curios cum vor evolua. Puţin mai târziu, Alternosfera mi-a încântat auzul cu un rock alternativ de cea mai bună calitate şi cu accentul pronunţat moldovenesc al vocalului, accent pe care eu unul îl găsesc delicios.
A urmat poate nedreptatea festivalului, programarea simultană Phoenix şi Kumm. Iniţial am vrut să stau jumătate de concert la Phoenix şi să mă duc şi pe la Kumm, dar după fix trei acorduri ale lui Covaci mi-a devenit imposibil să mă desprind din faţa scenei Weekend. Phoenix încă exercită asupra sufletului meu o vrajă greu de explicat.
Ultimul concert de joi este şi concertul care m-a dezamăgit cel mai mult. Nu credeam că voi putea spune vreodată asta, dar Viţa de Vie au dat chix. Despot a fost un pic „off” cam la toate piesele şi mai şi falsa uşor, dar extrem de enervant. Probabil simţindu-se obligaţi de publicul superb, au făcut un bis la bis (sic!) mai cu simţ de răspundere şi au reuşit să încheie cât de cât onorabil.            

           
Vita de Vie
© peninsula - Călin Ilea

Vineri, pe la ora 19, la scena Weekend se produceau Nevergreen. Cu toate că nu sunau rău, era mult prea devreme pentru doom şi spectatorii erau prea puţini în faţa unei scene prea mari pentru a se produce efectul scontat. Slang, o trupă pe care am admirat-o şi anul trecut, a reuşit să mă încânte prin modul în care a crescut, să-şi rafineze melanjul de acid-jazz, funk şi R&B. Pe aceeaşi scenă, Zakusca, am avut parte de puţin jazz adevărat cu Session Jazz Band. Asta, în cele câteva minute pe care le-am furat de la Theatre of Tragedy, concert despre care v-a povestit deja Laurenţiu. Finalul zilei de vineri m-a găsit la concertul lui A.G. Weinberger, concert întârziat din motive „tehnice” (Loredana). Nu cred ca există un mod mai plăcut să te duci la culcare.

Theatre of Tragedy © rockxpress.ro

Sâmbătă, Implant pentru refuz au mobilizat publicul printr-un hardcore de cea mai buna factură. Coloana de praf mai înaltă decât scena spune totul. OCS au reuşit să aducă buna dispoziţie şi chiar să îndemne câţiva curajoşi la zbor (bungee jumping). A urmat unul dintre cele mai reuşite concerte de la Peninsula de acest an. Blazzaj. Acid jazz cu texte ironice şi un ritm pe care este imposibil să stai jos. Finalul cu câteva riff-uri marca Implant pentru refuz şi pogo-ul ad-hoc nu au făcut decât să sporească încântarea publicului. Distracţia a continuat la Booze Brothers, o trupă franceză cu un excelent simţ al spectacolului (la un moment dat bateristul ţinea ritmul bătând într-un cinel şi în... cap). Amalgamul de stiluri prezentat nu este chiar ceva ce aş asculta acasă, dar în concert sunt superbi. Pentru a încheia ziua mai relaxat am hotărât să îi aştept pe cei de la Butterflies In My Stomach. Şi am avut de asteptat. Au început cu vreo 90 de minute întârziere pe la ora 4. Am reuşit să rămân relativ treaz cam 30 de minute după care, cu tot regretul, i-am părăsit. Sper să îi revăd cât de curând în condiţii mai puţin propice somnului.

Booze Brothers © peninsula - Călin Ilea

Ultima zi mi-a adus o altă surpriză neplăcută. Luna Amară, altă dată atât de energici, păreau a avea nevoie de o cură cu B-complex. Dezamăgirea mi-a durat puţin pentru că
i-am descoperit pe Blind Myself, o trupă ungurească puternic influenţată de Slayer.
Puţin mai târziu, în jur de ora 8, indiferent cât de visător ai fi putut fi nu se putea să nu observi o concentrare de oameni in jurul scenei Weekend. Urma Locomotiv GT, legenda rock maghiară. Privind de pe digul care împrejmuieşte scena am avut parte de un mic şoc. Scena Weekend era aproape plină. Doar la concertul Apocalyptica de acum 2 ani am mai văzut ceva asemănător la Peninsula. Mai departe pot spune doar că am avut parte de o lecţie despre cum se face muzică, despre cum făceau muzică formaţiile erei pre-industriale a muzicii.

           
Locomotiv GT © peninsula - Haáz Sándor

În acest timp toţi punkerii se îndreptau către scena MS pentru a-şi vedea favoriţii,
The Exploited. Spectacol nu a fost doar pe scenă. Nu puteau să lipsească frezele trăznite şi nici steagul UK. Punk-ul nu a fost niciodată un stil pe care să-l apreciez, însă altfel stă discuţia când e vorba de pogo. Şi pogo s-a făcut, normă dublă.

The Exploited © peninsula - Călin Ilea

Odată cu finalul concertului The Exploited a venit trezirea la realitate. După cinci zile de ieşire din convenţional, de libertate, de nepăsare faţă de viaţa cotidiană, tristeţea realizării faptului că mai am de aşteptat încă un an pâna la o nouă doză de Peninsula era diluată doar de siguranţa că aşteptările nu-mi vor fi înşelate nici la anul.

Respect,
HerrMess

 



©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.