WACKEN 2007 - superlativul metalelor grele  
Locatie
Wacken - Germania
Data
2 - 4 august 2007
Bilete

Preturi:
99 euro (toate serviciile incluse)

Site oficial
www.wacken.com
Trupe

Amorphis, Belphegor, Benedictum, Black Dahlia Murd., Black Majesty, Blind Guardian, Cannibal Corpse, Communic, Die Apokalyptischen Reiter, Dimmu Borgir, Disillusion, Enslaved, Grave Digger, Haggard, Heaven Shall Burn, Immortal, In Flames, J.B.O., Kampfar, Lacuna Coil, Letzte Instanz, Moonsorrow, Moonspell, Municipal Waste, Napalm Death, Neaera, Rage, Sacred Reich, Samael, Saxon, Schandmaul, Sonic Syndicate, Stormwarrior, Stratovarius, Therion, TYR, Vader, Volbeat, The Vision Bleak...

  © rockXpress.ro

Casuta din imagine pare rupta dintr-un basm cu zane, dar ea e reala si seamana cu multe alte casute din nordul Germaniei. O casuta simpla din caramida, multe flori in gradina din fata, o moara de vant in miniatura, un gazon mereu verde si frumos ingrijit si totusi  pe langa toate astea, casuta e mult mai speciala decat multe altele din Germania – e situata intr-un loc anume, la cativa zeci de kilometri de Hamburg, aproape de marea Nordului, in renumitul orasel... Wacken. E numai la cateva sute de metri de locul unde totul e „Louder then Hell” – Wacken Open Air – „the Mecca of Headbangers all over the world”. 

  © rockXpress.ro

Sam Dunn, cel care a facut comparatia de mai sus, nu a exagerat cu absolut nimic in 2004 cand a filmat la Wacken o parte din documentarul sau „Metal – A Headbanger’s Journey”, pentru ca in 2007 Wacken-ul a cunoscut cel mai mare public din istoria sa – 72.000 de metalheads din toate colturile lumii. Probabil ca anul acesta au fost si cei mai multi romani, fiind grupuri din: Iasi, Bucuresti, Ploiesti, Constanta, Bistrita... si asta numai din ce stim noi.

  © rockXpress.ro

Mergand cu trenul spre Wacken si uitandu-ma la urmele lasate de inundantii m-am gandit ca de data asta ori vom sta intr-o mare balta ori o sa ne ploua zdravan. Cu putin noroc am scapat in mare parte si de ploaie, iar organizatorii au avut grija sa nu stam intr-un lac imens in fata scenelor. Dupa spusele lor, pamantul a fost acoperit cu 1500 de tone de surcele si 600 baloti de paie. Pentru a usca campingurile, un elicopter a zburat deasupra lor la o inaltime de numai 60 de cm. S-a folosit cel mai mare tractor din Europa, unul cu 500 de cai putere. Detaliile pot continua, dar ideea principala e ca s-a facut tot posibilul ca si editia de anul asta sa fie una de succes si din multe puncte de vedere a si fost.

Cand vine vorba de metal nemtii exploateaza totul la maxim: ori calatoresc cu Metal Train – un tren ce pleaca din Stuttgart in regim de maxi-taxi plin de petrecareti gata sa-si faca incalzirea deja de pe drum, ori isi cara jumătate de casa in masina personala: generatoare, frigidere, congelatoare, canapele si tot ce-ti poate trece prin minte.

  © rockXpress.ro

Imediat ce ti-ai pus cortul trebuie musai sa dai fuga la supermarket si sa-ti faci plinul de bere, whisky, vodka si tot ce-ti mai pofteste inima si asta cat mai repede pana nu raman rafturile goale. Si pentru nemti e scump sa bei numai din camping area si mai ales cand vine vorba de cantitati industriale. Avand in vedere distanta de cam 5 km pana la supermarketul Jensen (construit special pentru festival) sa cari o naveta de bere e un efort considerabil, dar nu si pentru noi – fericitii „chiriasi” ai unui carucior de cumparaturi care s-a dovedit de un real ajutor. Anul asta chiria unui carucior era de 25 de euro asa ca nu multi s-au inghesuit, noi insa am avut noroc si l-am gasit pe strada. Anul trecut tot campingul era plin de carucioare, „imprumutate” gratis de la supermarket, dar anul acesta „chiria”  i-a cam speriat pe multi si s-au cautat metode alternative – legat cureaua de naveta si tarait pe strada pana in camping.

I

Miercuri 1 august a fost prima zi oficiala de festival. Nu s-a intamplat mare lucru – campionatul de fotbal (n-am inteles niciodata combinatia de fotbal si metal dar totul e posibil la Wacken asa ca merge si asta), prezentarea primei parti din documetarul „Full Metal Village”, pe W.E.T. Stage clasica rockoteca si nelipsitul Mambo Kurt. Pentru cei care nu au auzit de el, e un tip nitel sarit de pe fix ce face cover-uri dupa piese si trupe celebre gen AC\DC, Iron Maiden, Sex Pistols, KISS, Europe, Rammstein, sau chiar  Nelly, 50 Cent si Justin Timberlake, intr-o maniera de „neuitat”  -  la un singur instrument (orga) - transformand toate ritmurile in polka sau samba, totul fiind o combinatie de muzica de petrecere si umor tipic nemtesc. Pentru ca totul se transforma intr-o caterinca generala la Beer Garden lumea se aduna pentru bere dar si pentru muzica traditionala cantata de fanfara WOA Firefighters. 

MAMBO KURT © rockXpress.ro

Din nefericire pentru noi, seara nu avea sa fie una foarte vesela, desi incepuse promitator. Ba dimpotriva, am avut parte de ceva cam multa birocratie spre habotnicie. Prietenii nostri au ajuns dupa 10 seara, ora la care se inchidea check-in-ul pentru presa/vip/artist si ne-am petrecut mai bine de 3 ore incercand sa convingem paznicii, cu toate actele necesare, sa ii lase sa isi petreaca noaptea la campingul de presa, fapt care nu s-a mai intamplat – nu aveau dom’le bratara si guarziii au fost instruiti sa lase numai oameni cu bratara de presa sa intre si cu asta basta. Cu alte cuvinte daca esti de la o trupa mai necunoscuta si ai ghinionul sa nu te recunoasca un guard, risti sa dormi pe unde apuci. Dupa multiple drumuri ba la intrare, ba la check-in, ba la alte check-point-uri, dupa numeroase telefoane date inutil, concluzia a fost foarte aspra: „HALT!” nu aveti voie sa intrati, asa ca dupa 2 zile pe tren si-au petrecut noaptea in celalalt camping, in care cu greu au mai gasit locuri. Ulterior am aflat ca nu au fost singurii cu astfel de experiente. Se pare ca lucruri absurde se pot intampla si la case mai mari (norocul nostru ca paznicii nu stiau romana si ne-am putut descarca verbal, pe de alta parte nici in engleza nu o rupeau ei prea bine).

II

A doua zi de festival, de fapt prima daca tinem cont ca prima zi e de acomodare, a debutat cu un soare foarte puternic care s-a dovedit a fi foarte inselator. Dupa 3 ore de discutii la cort, purcedem spre Black Stage unde aveau sa deschida festivalul nimeni altii decat britanicii de la Blitzkrieg (vezi galerie foto). Un show dragut, la care a luat parte majoritatea publicului prezent la festival, toti fiind doritori sa fie prezenti la deschiderea festivalului. La bis evident au terminat cu piesa Blitzkrieg (cred ca majoritatea cunosc aceasta piesa de la Metallica, ea fiind inregistrata pe albumul de coveruri Garage Inc.).

  © rockXpress.ro

Toate bune si frumoase, urmeaza batraneii de la Rose Tattoo (in continuare nu imi explic ce cauta trupa asta in fiecare an la acest fest, dar se pare ca organizatorii sunt foarte buni prieteni cu ei… totusi sper sa nu fie asta singurul motiv). Odata cu aparitia australienilor, apar si niste norisori de toata frumusetea care aduc o ploaie torentiala.

  © rockXpress.ro

Prima trupa importanta ce a cantat in prima zi a fost Sodom (vezi galerie foto).  Thrasherii nemti au bombardat Wackenul timp de aproape 2 ore cu hituri ca M16, Agent Orange, Napalm In The Mourning, Ausgebombt sau Code Red. Unchiu’ Tom si colegii sai au invitat pe scena si fosti membri ai trupei ca Andy Brings sau Michael Hoffman.

Saxon din nou la Wacken, una din trupele clasice de heavy metal au urcat pe scena la ora 22.00 in fatza a 50.000 de oameni. Personal mi se par niste batranei cam expirati care nu fac altceva decat sa ii imite pe Maiden, ba chiar sa aduca vorba despre ei la fiecare interviu J. Expirati sau nu, au fost trupa care a cantat cap de afis pentru A Night to Remember (asa e prima zi de concerte la Wacken). De remarcat ca piesa de pe albumul Inner Sanctum numita Let Me Feel Your Power a fost compusa special pentru editia de anul acesta a Wacken-ului (sau cel putin asa au spus ei).

SAXON © rockXpress.ro

Au urmat, pe Party Stage, americanii de la Overkill (vezi galerie foto) in frunte cu Boby si DD care au facut un show pe cinste. Au fost prezente majoritatea hiturilor in playlist: Elimination, Evil never dies, Necroshine, insa publicul a reactionat foarte bine si la piese de pe ultimele albume precum Old School.

Cu Overkill si o ploaie mica s-a incheiat prima zi de concerte

III

Nu te trezesti in fiecare zi auzindu-l pe Barney cum urla… Insa cei care au fost prezenti anul acesta la Wacken au avut aceasta „onoare”. Napalm Death (vezi galerie foto) au intrat pe scena in forta cu un vocalist plin de energie, isteric as putea spune. Din nefericire nu au fost intocmai multi oameni prezenti datorita unui mic incident ce se petrecuse cu putin timp inainte.

Amorphis au cantat ceva mai tarziu decat au fost programati datorita faptului ca fanul din fata scenei s-a aprins. Pompierii si politia au intervenit prompt astfel ca nu a fost nimeni ranit si nici focul nu a apucat sa se extinda. Din nefericire acest incident le-a scurtat cu 10 minute show-ul si asa scurt (45’).

Pentru Therion a fost a 5-a oara cand urcau pe scena de la Wacken, insa au trecut 6 ani de la ultima lor aparitie la acest fest. Desi nu prea gust ultimul material de studio, trebuie sa recunosc ca live au sunat foarte bine. Cu 2 soprane si 2 tenori noi, Therion au adunat populatie destul de multa in fata scenei. Surpriza a fost cand unul dintre tenori a inceput sa cante si pasajele pe care le facea Mats inainte. De notat costumatia si prezenta scenica.

THERION © rockXpress.ro

Dupa Therion au urmat americanii de la Possessed, una din trupele care a pus bazele death-metal-ului. Nefiind mari fani ai trupei ne-am retras putin la umbra cortului pentru a ne trage nitel sufletul si a ne pregati pentru ce mai urma.

Grave Digger (vezi galerie foto) – un nume deja consacrat pe scena de heavy metal, un nume care nu mai are nevoie de prezentari. Ultima oara au cantat pe scena de la Wacken in 2004 si atunci am si vazut primul lor show. Asteptam cu nerabdare prestatia lor si desi au cantat piese celebre, mai vechi sau mai noi, ca Excalibur, Rebellion. Morgane Le Fay, Knights od the Cross, The Grave Digger, Liberty or Death, The Last Supper, totusi nu pot spune ca au stralucit, ba pe alocuri vocea a lasat de dorit, avand scapari sau pierzandu-si din vigoare. Cu toate astea au fost bine primiti si toata lumea a cantat la unison - „The clan's are marching `gainst the law / Bagpipers play the tunes of war …..”.

Pe Black Stage au urmat norvegienii de la Turbonegro, cei care i-au inlocuit pe Lordi, acestia din urma alegand sa cante la Ozzfest in detrimentul Wacken-ului (probabil ca multi ar face la fel). Multi nordici s-au inghesuit sa-i vada, mai ales ca dau concerte destul de rar. Eu nu auzisem de ei decat din line-up-ul de la Wacken si chiar am avut curiozitatea sa vad cu ce se mananca muzica lor, un fel de rock/hard rock/punk de caterinca. Am ramas rece atat la muzica cat si la umorul lor, asa ca am preferat sa mergem sa vedem ceva mai interesant pe Party Stage - Falconer. Mi-a placut foarte mult ultimul lor album – Northwind, de pe care au si cantat cateva piese bune – Northwind, Perjury and Sanctity, Spirit Of The Hawk dar si Heresy In Disguise de pe primul lor LP. Suedezii s-au bucurat de un public numeros, instrumentele au sunat bine si inchegat, la capitolul voce se putea ceva mai bune, dar per ansamblu, avand in vedere caldura ce nu s-a prea potrivit cu atmosfera emanata de versuri, show-ul a fost unul foarte ok si chiar as vrea sa-i revad.

Pe nemtii de la J.B.O., cei care au urmat pe True Metal Stage i-am vazut si in 2004, de curiozitate si cu ea am ramas, caci nici atunci nici acum nu m-au impresionat cu nimic, poate au ei un umor pe care eu nu il inghit, dar sincer n-am inteles niciodata de unde atata popularitate in Germania, ca prin alte parti nu am vazut sa prinda. Poate ca au nemtii o predispozitie de a se distra copios pe cover-uri cretine dupa Bob Marley, Queen, Backstreet Boys, Ricky Martin etc.

Desi vroiam sa-i vad de mult, dintr-o lipsa de sincronizare (m-am pierdut printre tarabele de la Metal Market :D) am reusit performanta de a vedea numai in treacat Lacuna Coil. Chiar si de la departare au sunat ok, am distins piese de pe ultimul album Karmacode dar si de pe albumele mai vechi, care mie personal imi plac mai mult. Una peste alta,
mi-a parut rau ca nu am apucat sa vad intreaga prestatie asa cum mi-as fi dorit.

Desi ii vazusem recent in Romania, Blind Guardian nu sunt deloc de omis mai ales la ei acasa. Chiar eram curiosi cum va reactiona publicul german fata de cum s-a manifestat publicul roman la Bucuresti. Si concluzia a fost clara – Blind Guardian sunt de vazut la ei in „ograda”, unde publicul este obisnuit cu prestatia lor scenica (multi spun plictistita, eu spun modesta si cu accent pe muzica nu pe infatisare). Vocea lui Hansi Kürsch a sunat minunat, playlistul a fost foarte bine ales – in mare parte asemanator celui de la Arene insa cu mici adaugiri (ex – Majesty, Turn The Page).

BLIND GUARDIAN © rockXpress.ro

Dupa o trupa de heavy am trecut la black metal – a urmat Dimmu Borgir. Desi nu sunt  cel mai mare fan al genului, Dimmu Borgir e o trupa de vazut si mai ales la un festival mare. Show-ul lor e dinamic, plin de efecte luminoase, muzica e de calitate, prezenta scenica deosebita, intr-un cuvant Shagrath & Co sunt un "must see" indiferent daca asculati acasa sau nu muzica lor. Daca in trecut cantau in timpul zilei si bodypaint-ul gen ketch-up ii faceam cam ilari, acum se vede de departe ca s-au maturizat si ca stiu sa comunice cu publicul. Hit-urile serii au fost Progenies Of The Great Apocalypse, Puritania sau Stormblast. Prestatia s-a terminat fulminant cu o piesa cu mare priza la public –  Mourning Palace. Cert e ca dupa ultimul album In Sorte Diaboli vom mai auzi multa vreme de Dimmu Borgir si sper sa mai prind un concert cu ei, dar si pe la noi prin tara.

Asteptam sa vad Iced Earth de multa vreme. Cand i-am vazut in line-up-ului Wacken 2007 nu mi-a venit sa cred, mai ales dupa plecarea fostului vocalist Matt Barlow. Multi credeau ca s-a cam terminat cu ei ca trupa, dar pe 3 august la Wacken au dovedit ca mai au inca multe de spus. Cu Tim Owens aka Ripper (ex-Judas Priest) la voce, John Schaffer chitara/voce, Troy Seele chitara, Danis Hayes bass si Brent Smedley tobe, Iced Earth a inceput o noua era in existenta sa. Cu un nou album ce urmeaza a fi lansat in septembrie – Framing Armageddon part 1, de pe care au si cantat in premiera A Charge to Keep si Ten Thousand Strong (pe care teoretic nu le mai auzise publicul, practic scosesem tot albumul promo de pe torent cu cateva zile inainte de festival) se pare ca americanii sunt hotarati sa isi continue cariera muzicala si nu oricum, ci cu mare success. Poate ca unii regreta era Barlow si il considera pe Ripper nedemn de a face vocea la o astfel de trupa, dar in urma a ce am vazut si auzit tin sa nu fiu de acord cu astfel de pareri carcotase. Playlistul a fost si el unul ales pe spranceana, pacat ca au avut prea putin timp la dispozitie, fiind nevoiti sa scurteze show-ul cam cu 10 min pentru ca Blind Guardian au cantat ceva mai mult. Au cantat de pe Dark Saga piese ca The Hunter, Violate, Vengeance is Mine, Burning Times si Trilogia de pe Something Wicked, incheind, firesc, cu piesa Iced Earth... Regretabil a fost insa faptul ca nu au avut nici un fel de bis. Au terminat piesa si au iesit de pe scena. Am aflat ca nu au fost intocmai multumiti de timpul acordat si de faptul ca au fost presati sa se opreasca atunci. Una peste alta, Iced Earth ramane in continuare una din cele mai bune trupe de heavy metal din lume (cel putin pentru mine).

ICED EARTH © rockXpress.ro

E deja 00 :45 si Samael se pregatesc sa «solarizeze» Wackenul. Au intrat in forta cu piesa titlu de pe ultimul album, Solar Soul si au continuat apoi cu Promised Land. In general playlistul a fost alcatuit cu piese de pe Reign Of Light si ultimul, alaturi de insertii mici ca The Ones Who Came Before sau Baphomet’s Throne. Din pacate la mijlocul show-ului au inceput sa aiba probleme mari de sunet, un vuiet puternic acoperind muzica elvetienilor. Acest vuiet s-a intins pe 3 piese, moment in care am considerat ca ar fi mai bine sa merg la somn, tinand cont ca era a 4-a intalnire cu Samael.

IV

Ultima zi de festival a debutat cu o caldura ca la "noi”.

Prima trupa pe care am vazut-o a fost Sacred Reich (vezi galerie foto), reuniti dupa aproape 10 ani de pauza de pe scena muzicala. Trasherii americani au sunat OK, au avut parte de public relativ numeros, care a reactionat destul de bine. Am mers mai mult de curiozitate la show-ul lor si nefiind mare fan m-am intors pentru o mica pauza la cort.

Pe Moonspell i-am asteptat cu mare interes. I-am vazut prima oara la Timisoara, unde pot spune ca am ramas cu gura cascata la cat de bine pot suna live si mai ales la ce prestanta scenica au. M-am asteptat la acelasi lucru si de aceasta data. Din pacate pentru ei au cantat la pranz, pe un soare torid, ce nu le-a permis sa faca acelasi show spectaculos ca cel de la noi. Cu unele mici scapari au avut parte de o reusita, pentru primul lor concert la Wacken. Au canta piese celebre ca Vampiria, Alma Matter, Full Moon Madness, Everything Invaded etc. Publicul a fost in forma, poate ca erau si multi portughezi si romani intre ei, cert e ca toata lumea a fost multumita. Dupa concert, Fernando Ribeiro ne-a confirmat ca vor fi prezenti in aceasta toamna pentru a 2-a oara in Romania.

MOONSPELL © rockXpress.ro

Am schimbat putin stilul muzical pentru ca a urmat Stratovarius (vezi galerie foto). A fost prima oara cand i-am vazut live pentru ca in 2004 a cantat doar Timo Kotipelto cu proiectul lui solo (pe vremea respectiva erau cam despartiti) iar in 2005, cand au fost surprise-act, am reusit sa prind doar 2 piese. Au inceput in forta cu Hunting High and Low, un mare hit dupa reactia publicului, si au continuta cu Distant Skies, A Million Years Light Away sau S.O.S. Un show foarte bun, insa liniar de la un moment dat, fapt pentru care am preferat sa ma retrag cu 10 minute inainte de a se termina concertul.

Pentru ca stilul japonezilor de la Dir En Grey nu-l gust deloc am dat skip la reprezentantia lor cam isterica si am luat o mica pauza pentru un refill de energie.

A urmat Rage and the Lingua Mortiis Orchestra. Fiind prima ocazie de a-i vedea live pe acesti nemti, as fi preferat sa ii vad fara orchestra. Au promovat din plin ultimul album Speak Of the Dead aproape prima jumatate din concert dupa care au urmat piese clasice Rage printre care s-au numarat si Set This World on Fire, Black in Mind,  Enough Is Enough, ba chiar si piesa titlu a penultimului album, Soundchaser. In concluzie un show fain, poate prea soft din cauza orchestrei, insa nu voi rata ocazia de a-i vedea la Bucuresti pe 8 Septembrie.

RAGE © rockXpress.ro

Si am ajuns si la Type 0 Negative (vezi galerie foto). Anul trecut l-am vazut pe faimosul Peter Steel cu cei de la Carnivore. O trupa care mie nu-mi spune nimic si prestatia lui m-a cam dezamagit. Speram ca anul asta lucrurile sa se schimbe. Chiar imi plac vechile lor albume  – Bloody Kisses sau October Rust si erau cateva piese pe care vroiam sa le ascult neaparat. Dar am ramas profund dezamagita, un Peter Steel ce arata mai mult a epava devastata de alcool, o prestatie scenica care a lasat de dorit e putin spus (omu era efectiv ranga si asta se vedea de la o posta), o atitudine de vedetism specific american (chiar dusa la extrem avand in vedere ca a aruncat si cu o sticla si nu din plastic in public), pauze de cateva minute intre piese, total neprofesionist si lipsa de respect crasa fata de public. E pacat ca din cauza front-man-ului trebuie sa sufere toata trupa. Asa ca, decat sa strig alaturi de public «you suck» (chestie care s-a auzit la fiecare pauza prelungita dintre piese) m-am intors, cu draci, la cort, de unde am si ascultat una din putinele piese preferate Black No. 1.

Mi-am calmat nervii facuti de Type 0 Negative la Moonsorrow (vezi galerie foto), sau cel putin o parte din ei. Desi au intarziat ceva cu intrarea pe scena si pe tema asta au pierdut ceva public, s-a vazut clar ca trupa asta are fani, oameni care prefera sa ii vada pe ei si nu pe Immortal (aparitia la Wacken fiind singura si in Germania dupa pauza indelungata). Nu ma asteptam la nimic senzational de la ei, mai ales ca vazusem materialul filmat de la Tuska 2003. E mai mult o trupa de ascultat acasa. N-am inteles niciodata care e ideea cu  bodypaint-ul de warrior venit din razboi combinat cu imbracaminte casual contemporana, dar poate au ei o alta viziune, cine stie. Atat cat am asistat eu la concert au cantat Raunioilla, Kylän Päässä si Sankarihauta. Una peste alta au sunat acceptabil, pacat ca au avut parte de recital pe W.E.T. Stage, unde te simteai ca in grajd si ca miros si ca atmosfera.

Dupa Moonsorrow am dat fuguta la Immortal, care deja incepusera. Un show de zile mari si o trupa pe care credeam ca nu o sa mai apuc sa o mai vad vreodata. Au cantat Tyrants, Sons of Northern Darkness, Blashyrkh, At the Heart Of Winter... Au avut parte de efecte pirotehnice deosebite, fapt ce le-a sporit calitatea show-ului. Publicul i-a sustinut si se vedea ca multi venisera la Wacken special pentru ei. M-am bucurat sa pot asista la show-ul unei trupe legenda in black metal.

IMMORTAL © rockXpress.ro

Mi-ar fi placut sa vad In Flames (vezi galerie foto) in 2002, dupa Reroute to Remain. Din pacate prima oara i-am vazut in 2005 la With Full Force. Spre deosebire de acum 2 ani pot spune ca acestia concureaza la look cu cei de la Korn, influenta care se vede si in muzica din nefericire. Prea multe piese de pe ultimile 2 albume (pe care le consider nule), iar un concert nu il poti salva nici chiar cu un hit ca Only For the Weak sau Episode 666. Din nefericire mi-au lasat un gust amar, mai amar ca acum 2 ani.

Precum se intampla mereu la Wacken, mai ales pentru cineva venit dintr-o tara ca Romania, care e avid de concerte, ajungi sa-ti para rau ca nu ai reusit sa vezi toate trupele pe care le aveai in plan. In cazul meu mi-as fi dorit sa vad Sahg vineri (o trupa de doom pe care am descoperit-o recent),  Kampfar (pe ei mai mult de curiozitate), Subway to Sally (a doua oara, pentru ca i-am mai vazut anul trecut, dar acum au cantat mult prea tarziu in noapte cand eu deja dormeam), Turisas (au cantat in acelasi timp cu Norther) si Haggard (dormeam din pacate si la ei). Unele trupe se suprapun, la alte nu mai ai forta sa mai ajungi (mai ales dupa o excursie de aproape 2 saptamani pe care am facut-o inainte de Wacken). Alte trupe nu le gusti pur si simplu, cazul celor de la Cannibal Corpse.

Cu fiecare an care trece imi dau seama ca tre sa faci o pregatire fizica cu cateva saptamani inainte si mai ales sa-ti faci o agenda bine pusa la punct, sa stii exact unde trebuie sa fii si la ce ora, planningul e cheia succesului. Una din problemele acestui festival e faptul ca sunt prea multe trupe si prea multe chestii de vazut, de facut in doar 3 zile! Poate extinderea cu inca o zi a festivalului ar fi o solutie... Sper ca intr-o zi sa ajungem si noi ca nemtii – sa nu ne inghesuim cu disperare la toate trupele, sa putem spune pe astia i-am vazut, ma duc pe WET Stage sa vad o trupa noua sau ma duc sa ma relaxez (ca in cazul pozei de ma jos) la Metal Market sau la un gratar, dar pana atunci tre sa mai treaca multa apa pe Dunare.

  © rockXpress.ro

Daca ar fi sa aleg intre Wacken si alte festuri de gen cu siguranta as ramane la Wacken. Am citit cateva recenzii si pot spune ca e pe departe cel mai bine organizat festival, cel putin din Europa (chiar si cu unele scapari). Aici n-o sa ai niciodata surpriza ca nu mai ai loc de campare sau ca innoti in mocirla in fata scenelor sau nu o sa vezi organizatori dand din umeri ca nu e vina lor ca vremea e cum e sau mai stiu eu ce alte chestii. De fiecare data cand am plecat de acasa cu rucsacul in spate, avand drept destinatie Wacken-ul am plecat cu siguranta ca totul va fi ok, asta pentru ca exista niste oameni care au tot interesul sa se prezinte cu fruntea sus in fata a zeci de mii de oameni.

Duminica e ziua de jale. Totul in jurul tau se demonteaza, campul se goleste cat ai clipi, raman in urma mormane de gunoaie, corturi abandonate si apuci sa mai vezi localnici scotocind prin gunoaie (multe lucruri valoroase lasa rockerii pe campul de lupta... sau nu). Cert e ca, inspirate de un astfel de peisaj, nu pot aparea decat pareri de rau si multa jale, chiar si pentru ce mai “puternici” dintre noi. Cum prostul obicei e sa plecam dupa ora 12, apucam sa vedem toata devastarea lasata in urma de zecile de mii de oameni.

  © rockXpress.ro

Dar de fiecare data vedem si partea optimista: UNTIL NEXT YEAR, SEE YOU IN WACKEN, RAIN OR SHINE!

Oana&Vlad

P.S. – Special thanks to Britta Kock!

 
©2006 rockxpress & frame design.
Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrala sau partiala a unui material din acest site, fara acordul autorului,
este interzisa si se sanctioneaza conform legilor in vigoare.