LAY DOWN YOUR SOUL... SAU PLEDOARIE PENTRU ANTIEXORCIZARE

- de Claudiu Ramboi

Solutiile simple sunt cele mai eficiente. Pentru a ajunge la timp la concert solutia evidenta a fost sa ajung in Bucuresti cu o zi mai devreme. Asa ca iata-ma ajuns la Arene la... 18:30, cu jumatate de ora intarziere. Se pare ca uneori nici cele mai eficiente solutii nu ajuta. Norocul mi-a suras insa de aceasta data: Inca nu incepuse! La 18:30 cele aproximativ 300 de persoane ajunse deja la locatie se intretineau amical cu cate o bere in mana in asteptarea startului unui al doilea eveniment desfasurat sub denumirea Rock Legends, manifestare ce are toate sansele sa intre in istorie. Pacat ca anii 90 nu au reusit sa propulseze un astfel de concept inca de pe-atunci.  Poate in acest moment am fi fost la un cu totul alt nivel in intelegerea unui fenomen despre care se tot spune ca ar fi murit dar care....

Cei aproximativ 1000-1100 de participanti de varste foarte variate au facut ce ar face orice om normal la un concert de gen: si-au luat ceva de baut. Probabil ca, avand in vedere ce avea sa urmeze, ar fi fost mai intelept sa isi sune familiile, prietenii, cunostintele, colegii de munca etc... Nu se stie niciodata... Venom s-au lasat asteptati. Cand au intrat, au facut-o trecand printre fani. L-am vazut pe Cronos de aproape si m-am intrebat cam cate vanzatoare de chiosc ar reusi sa-i vanda ziarul de dimineata fara sa lesine.

VENOM	MAX © rockXpress.ro

VENOM	MAX © rockXpress.ro

S-au suit pe scena aflata in intuneric. Nici prin capul meu nu treceau lucruri prea luminoase in momentul ala... Mi-a pocnit timpanu’ drept! M-am intors spre dreapta. In dreapta era OzzLau. WTF?!? Cand Dante a lovit a doua oara premierul mi-a pocnit si stangul. Mi-am zis: „Iata unu’ care stie sa dea intr-un premier asa cum merita. Ne-ar prinde si noua bine unu’ din asta.” La dracu! Au inceput pe intuneric. Primul riff al lui La Rage m-a facut sa-mi dau seama ca inca mai aveam timpane pentru ca le-am simtit suferind. Ce dracu vor sa faca astia?!? Sa ne omoare?!? Dupa 357 de milisecunde de la prima lovitura in premier+timpan s-a aprins lumina... L-am vazut pe Cronos ducandu-se spre microfon in timp ce tinea strans in brate bass-ul care ar fi luat-o bucuros la fuga daca ar fi avut ocazia. Neavand-o, s-a resemnat cu un muget de suferinta. Intre cinelele inaltate ale setului de tobe ardea o flacara galbena, intensa. Mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama ca flacara era de fapt Dante.

VENOM	MAX © rockXpress.ro

VENOM	MAX © rockXpress.ro

Microfonul s-a refugiat in stanga, pe buza scenei, amenintand sa se rastoarne peste fanii din primele randuri. Cronos s-a luat dupa el. L-a ajuns. I-a spus ceva. Tare! Tobele au bubuit apoteotic, bass-ul a mugit in continuare suferind si riff-ul ne-a disecat nemilos, insotit de zambetul sadic al lui La Rage. Nu ne-au lasat sa auzim ce i-a spus Cronos microfonului. I-a spus ceva ori prea tare, ori prea urat, ori ambele, pentru ca microfonul s-a suparat si n-a mai vrut sa zica nimanui ce i-a spus Cronos. Dupa 2 minute de tobe, bass, riff si o discutie in particular intre el si microfon, Cronos a ranjit si i-a zis microfonului: „Lay down your soul to the gods rock’n’roll!” Microfonul s-a predat, in sfarsit, si a tunat catre noi: „Black Metal!” Vai de vanzatoarea de la chiosc!
M-am gandit la Onkel Tom. Cu o saptamana inainte ne aratase ce simplu este metalul. E un talent pe care-l au nemtii. Cronos este de alta parere. Metalul nu este simplu deloc. E nevoie de scrasneli puternice si de transpiratie multa. Se mai intampla sa se supere cate o chitara bass, cate un cinel, cate un microfon...

VENOM	MAX © rockXpress.ro

VENOM	MAX © rockXpress.ro

Ce ar mai fi de zis? Ca tot concertul s-a desfasurat in aceeasi nota deliranta si extrema? Ca Dante a dat un spectacol pe cinste din spatele tobelor reusind in acelasi timp sa tina un ritm simplu, eficient, perfect? Ca La Rage s-a dovedit a fi un chitarist care probabil se exprima mai usor in riff-uri sfichiuitoare decat in limba materna? Ca titanul Cronos a demonstrat ca, dincolo de imaginea de slujitor credincios al lui Satan si front-man al unei trupe legendare este, in plus, un basist de exceptie? Ca Venom au cantat tot (sau tot ce este relevant), intr-o incercare de a compensa lipsa lor de pe scena romaneasca de pana acum? Ca promisiunea facuta de Cronos fanilor romani cum ca va fi un show special a fost tinuta si printr-un setlist de o intensitate si concentratie greu de imaginat? Toate astea sunt de prisos. Oricine ar fi facut un efort sa ajunga la acest concert ar fi putut intelege lucrurile descrise mai sus fara macar sa realizeze asta. I s-ar fi intiparit undeva in interior si si-ar fi gasit locul firesc in puzzle-ul incomplet al unui fenomen care se incapataneaza sa supravietuiasca, poate anemic, sufocat, oprimat, dar intotdeauna sincer si demn.
Rock Legends este acel blind date dupa multi ani de „corespondenta”, momentul adevarului asa cum este el spus de pe scena, fata in fata cu 1.000, 3.000, 10.000 sau 30.000 de fani. Amatorii de statistica sunt invitati sa-si lase carnetelele acasa.

VENOM	MAX © rockXpress.ro

P.S.: Cred ca totusi Cronos si Tom ar putea sa bea o bere impreuna in buna intelegere, discutand despre faptul ca formele diferite de exprimare pe care le-au abordat exprima, inevitabil, apartenenta la un fenomen care – dincolo de subgenuri, increngaturi, fuziuni de genuri si oi negre ale genurilor – poate fi definit cel mai simplu si in acelasi timp complet in trei cuvinte mari si late: ROCK AND ROLL!

P.P.S.: Si o urare de la Lenga Punkeru' : Pentru Lemmy. Pentru anii VHS. Pentru dracii nostrii. Pentru pivnite clandestine. Pentru ca nimeni nu stie ca suntem devianti. Pentru zeul Rn'R.

Setlist: (beers @ satanic)