Agentul Orange in Romania - OzzLau

Era si timpul. Dupa 20 de ani de asteptare Sodom la Bucuresti sau o parte din tripleta de aur germana alaturi de Kreator si Destruction! Un concert cu o trupa old school thrash metal despre care cuvintele sunt de prisos,o gasca ce mi-a marcat serios existenta metalica. Un show de zile mari intr-o locatie pe masura,Arenele Romane, in fata unui public cat se poate de avizat si cunoscator si unde media de varsta a depasit serios bariera de 30. Cu acestea fiind zise nu vreau sa va mai plictisesc cu tot felul de detalii, spun doar atat: dupa luni vine marti, dupa noapte vine zi, iar dupa Sodom... Venom, si-i predau legatura prietenului Claudiu specialistul nostru in ale thrash metalul-ui!

PROUD TO HAVE BEEN SODOMIZED - Claudiu Ramboi

Se pare ca pentru mine este imposibil sa ajung la un concert in Bucuresti inainte de a incepe... De data asta surpriza a fost si mai mare pentru ca deschiderea a fost facuta de L.O.S.T. pe care eram chiar curios sa-i vad in concert si nu ma asteptam sa cante primii. Poate daca as fi stiut as fi avut o alta motivatie pe drum. Am prins totusi vreo trei piese pe final, insa eram "rece” si i-am "citit” in diagonala. Din acest motiv nici nu ma pronunt, este vina mea ca n-am ajuns la timp. M-am consolat cu cateva beri de 2 lei la pretul de 5 lei...

Despre sarbii de la Nadimac as vrea sa spun ca am auzit lucruri mai bune decat cele pe care le-am vazut. Nu voi intra intr-o analiza despre genuri muzicale, old school thrash metal/crossover, etc..., am fost martor la o atitudine punk a solistului vocal combinata cu o dorinta mare a tuturor de a da totul intr-un timp relativ scurt. Rezultatul a fost o prestatie "grabita”, am mai simtit chestia asta in concert la multe trupe care incearca sa impresioneze. Altfel, mi s-a parut ca au un chitarist destul de bun, bass ok, bateristul a dat cateva "gherle” probabil tocmai din cauza ritmului crescut iar vocalul a incercat multe dar parea un pic extras din context, mi s-a parut ca nu s-a sincronizat prea bine cu colegii. O mentiune importanta in privinta trupelor care au un singur chitarist: inca din faza de compozitie, cand introduci un solo de chitara intr-o piesa, aportul celorlalte instrumente trebuie sa se schimbe simtitor pentru a putea compensa lipsa chitarii ritm din spatele acelui solo. Daca nu reusesti chestia asta ai o problema pe care sarbii au manifestat-o la Bucuresti pe fiecare piesa: disparitia brusca a chitarii ritm si lipsa unui substitut consistent a creat in timpul fiecarui solo de chitara un "vid de putere” care te trece dintr-o stare de energie ridicata intr-una usor contemplativa. Ceva nu se potriveste, piesa e rupta in doua si la sfarsitul fiecarui solo ai din nou o problema: trebuie sa revii pe partitura de ritm si sa schimbi starea publicului din nou. Exista desigur si exemple de trupe care "tac din gura” pe timpul unui solo, Pantera e una din ele, insa sa nu uitam cine facea partiturile solo acolo, cum sunau ele si cum sunau pasajele de introducere in/revenire din solo. Cred ca problema este una legata de experienta si de stiinta de a transforma trei instrumentisti intr-o trupa. Cea mai buna si accesibila lectie despre cum se rezolva treaba asta au oferit-o cei de la Sodom, putin mai tarziu...

Sincarnate: alta trupa, alt gen, alte (mici) probleme... Trebuie sa spun ca, desi am remarcat o groaza de probleme la Nadimac, am inteles de ce au cantat sarbii in deschidere la Sodom: trupa tanara, de un gen asemanator, menita sa incalzeasca publicul. Sincarnate vin insa dintr-o cu totul alta zona muzicala si ma intreb care au fost argumentele din spatele deciziei de a-i pune in deschidere la Sodom... In privinta lor pot purta doar discutii referitoare la genul muzical, nimic personal. Mai mult decat atat, in comparatie cu sarbii, Sincarnate au aratat ca o trupa, relatiile dintre ei s-au dovedit a fi mult mai solide, compozitiile mult mai elaborate. Raman insa la parerea ca genul doom-death este usor monoton, un gen in care se abuzeaza de twin pedal pe tobele mari si de growl. Asta imi suna ca si cum ai incerca sa ascunzi "sub pres” lipsa consistentei pe partiturile complementare. Repet, nu ma refer la trupa in sine ci la un gen caruia nu-i sunt fidel, imi asum opinia subiectiva si in cazul in care cineva se intreaba ce dracu am cautat acolo daca nu-mi place genul ii raspund: m-am dus la un concert Sodom...  Din aceste motive Sincarnate a constituit pentru mine o pauza binemeritata inainte de ce avea sa urmeze...

Orice cautare pe internet alatura trupa Sodom altor 2 trupe considerate emblematice pentru thrash metal-ul teutonic: Kreator si Destruction. Se vorbeste chiar despre un "Big 3” german, treaba motivata suficient de longevitatea, creativitatea, popularitatea si prolificitatea trupelor mentionate. Daca joci fotbal cu niste nemti si iti imaginezi ca, fiind mai buni decat tine, se vor opri la 2-3 goluri avans, ai o problema: nemtii nu se vor opri din dat goluri decat dupa ce se va fluiera sfarsitul meciului... Cam asa se intampla si cu trupele din "Big 3”-ul german. In timp ce pe alte meleaguri se tot vorbeste despre crize de inspiratie, iesiri din forma, iesiri in decor, revelatii bahice urmate de dezalcoolizari, crize de personalitate, crize ale varstei mijlocii etc..., oamenii din Germania lucreaza. Si lucreaza bine! In momentul in care simt ca milioanele de beri ingurgitate de-a lungul timpului se lupta cu flora stomacala sufocata de atata zeama de hamei si vor sa iasa afara pe unde au intrat, nemtii isi reseteaza toate mecanismele incepand cu papilele gustative si terminand cu functiile reflex cerebrale, ceea ce genereaza blocarea pe inchis a sfincterelor care ar putea lasa lichidele sa ia o alta cale decat cea fireasca. Concluzie: berea ramane inauntru pana isi baga mintile in cap si gaseste calea fireasca de evacuare.

SODOM	MAX © rockXpress.ro

SODOM	MAX © rockXpress.ro

Cumatrul Tom Angelripper stapaneste foarte bine treburile astea si in felul asta a reusit sa tina in picioare, intr-o maniera demna, poate chiar glorioasa, o trupa a carei eventuala sosire in Romania anilor 90 ar fi determinat desfasurari impresionante de forte politienesti, luari de pozitie hilare si nejustificate ale institutiilor si organizatiilor religioase si un pelerinaj masiv al intregii suflari metalistice la locul concertului. Intre timp insa, in Romania lucrurile ”au evoluat”, societatea "s-a maturizat”, o buna parte a "thrasherilor bicisnici” a ajuns masa de manevra si mijloc de dezvoltare pentru diverse corporatii. Acelasi Tom Angelripper al anilor 80-90 vine in 2011 intr-o Romanie sedata, in care cortexurile sufera teribil de pe urma injectarilor abundente cu marmelada puturoasa produsa de simbioza bolnava intre un stat anemic si institutii financiare care simt mirosul sangelui de copil inainte ca viitorul nou-nascut sa fie conceput.

SODOM	MAX © rockXpress.ro

SODOM	MAX © rockXpress.ro

Pe Onkel Tom il asteapta in Romania 1.500-2.000 de oameni fata de 20-30 de mii care ar fi venit la intalnire acum 20 de ani. Multi dintre ei inca mai cred ca poti sa stai pe picioare in contextul descris iar ceilalti sunt copiii neinregimentati in societatea dementa a prezentului. Ce au in comun acesti oameni? Toti inteleg de ce piesa "Remember the fallen” a avut parte de o dedicatie atat de simpla si in acelasi timp speciala din partea lui Tom: "This song is dedicated to all the fucking dictators in the world!” Toti inteleg de ce o trupa ca Sodom, care nu are nevoie de proptele si sprijin din alta parte, canta un cover Motorhead dedicat tocmai lui Lemmy. Toti inteleg de ce, cand ai de a face cu oameni ca Tom Angelripper, nimic nu e intamplator si nu vei avea nici( )un motiv de a face recurs, Onkel Tom va avea grija de asta...

1. In War and Pieces
2. Sodomy & Lust 
3. M-16 
4. Outbreak of Evil 
5. The Saw Is the Law 
6. Proselytism Real 
7. The Art of Killing Poetry 
8. I Am the War 
9. City of God 
10. The Vice of Killing 
11. Blasphemer 
12. Eat Me! 
13. Agent Orange 
14. Sodomized 
15. Ausgebombt 
16. Ace of Spades (Motorhead cover)
17. Among the Weirdcong 
18. Remember the Fallen 
19. Bombenhagel 
    

SODOM	MAX © rockXpress.ro