Etapa a treia a Festivalului Sonisphere de anul acesta a poposit pe meleagurile helvete in Yverdon-les-Bains, oras situat la capatul sudic al lacului Neuchatel, in cantonul Vaud. Aflat nu numai linga lacul amintit dar si la picioarele muntilor Jura, cochetul orasel cu traditie in istoria bailor termale ale Europei isi are numele mai degraba legat de drumetii, de regate si plimbari cu barca pe lac sau de luxoasele centre de tratament cu ape termale, decit de un eveniment metal de amploare.

SONISPHERE 2012 - ELVETIA	© rockXpress. ro

Dar asa a fost sa fie anul asta alegerea celor de la Sonisphere pentru Elvetia, asa ca echipa Rockxpress.ro a zis un sanatos "Saru'mina, boierule" organizatorilor si a profitat din plin de ziua perfecta de sfirsit de mai: cer senin, soare, lac, iarba verde, bere rece, muzica buna..."Pas mal!", vorba localnicilor. Si daca am amintit de muzica buna, iata-i pe cei care ne-au incintat auzul timp de 8 ore aproximativ: Eluveitie, Gojira, Mastodon, Slayer, Motorhead si Metallica. Un lineup de exceptie, o adevarata chintesenta a diverselor lineup-ri ale celor numai cinci - din pacate anul acesta - etape ale Sonisphere-lui. Dupa minunea din 2010 mi-a parut rau ca Romania nu a fost „regasita” pe harta Europei  ca etapa a festivalului macar anul acesta, dar sa speram pentru la anul. Oricum OST Fest-ul si Tuborg Greenfest-ul pare ca au si ca vor compensa din plin lipsa Sonisphere-lui. Cu o singura exceptie: Metallica.

METALLICA. O trupa de exceptie chiar si la 30 de ani de existenta si chiar si cind isi centreaza palylist-ul pe interpretarea in totalitate a albumului "Metallica", album ce a implinit si el anul acesta 21 de anisori. Cum subiectivismul e la moda in jurnalismul zilelor noastre, am sa urmez moda si am sa declar din capul locului ca sint unul dintre cei pentru care in 1991 lansarea pe piata a "The Black Album" a reprezentat o crunta dezamagire. Nici o data in cei 21 de ani de la lansare nu am putut digera in totalitate a cincea creatie a duo-lui Hetfield / Ulrich, asa ca va inchipuiti sentimentele care ma incercau in "snake pit-ul" din fata scenei cind binecunoscutele acorduri ale lui Ennio Morricone au prins a rasuna in jurul orei opt jumate seara. Dar, dupa cum am amintit deja, maestrii ramin maestri! Fini cunoscatori ai fanilor proprii si vulpoi batrini in ale show-business-lui, Metallica au ales o deschidere exploziva a concertului, constienti  fiind ca astfel ii vor impaca, multumi si tine prezenti pe tot timpul spectacolului si pe fanii "before Black Album" si pe cei "after Black Album": "Hit the Lights", "Master of Puppets", "Fuel" , "For whom the Bell tolls" !! Forta acestor patru piese combinata cu faptul ca datorita originalului aranjament "snake-pit" al scenei trei din cei patru metalisti au facut din minutul unu in permanenta bai de multime a energizat la maxim totalitatea celor 32'000 de spectatori prezenti, pregatindu-i cum se cuvine pentru miezul spectacolului. Inclusiv pe subsemnatul, care extaziat de a-i avea la o lungime de brat distanta pe James, Kirk si Robert si-a uitat toate prejudiciile legate de sus amintitul album si s-a putut bucura pe deplin de ceea ce a urmat. Dupa oarecum stinjenitorul intermezzo numit "Hell and Back", un filmulet de prezentare a "Metallica:Metallica" s-a derulat pe giganticele ecrane, pentru ca apoi riff-ul de la "The Struggle Within" sa deschida surpriza legata de interpretarea integrala a albumului: piesele au fost cintate in ordine inversa! Si de asemnea intr-un tempo accelerat si mult mai agresiv! < In alta ordine de idei, gaselnita cu ordinea inversa explica de ce cronica de fata a inceput cu Metallica si nu cu Eluveitie (sic!). >  Va marturisesc  sincer ca "The Struggle", "God that Failed", "Through the never", "Don't tread on  me" sau "Holier than Thou" au fost nemaipomenite in interpretarea aceasta agresiva si rapida. De asemenea au fascinat si "My Friend of misery" , datorita corului pe doua voci al multumii creat de James la mijlocul piesei, sau "Of Wolf and Man" datorita interactiunii permanente a lui James si Kirk cu fanii din jurul snake-pit-lui. Un moment plin de emotie si magie a fost interpretare piesei "Unforgiven", cu intro-ul interpretat impecabil de Hetfield la chitara spaniola si cu imaginile videoclipului rulind  pe cele trei ecrane. Legat de Hetfield, am ramas foarte placut surprins de calitatea vocii sale, foarte la inaltime pe piesele melodioase ca "Unforgiven" sau "Nothing Else matters". Arhi-cunoscutele si obisnuitele in concerte "Enter Sandman", "Sad but true" si "Wherever I may roam" s-au impus de la sine, familia Metallica, cum i-a numit James pe cei prezenti in timpul lui "Enter..", cintind din toti cei 32'000 de rarunchi pina la epuizare. Insa Metallica nu cunoaste mila, asa ca dupa ce Black Album a fost dat gata a urmat un suplement energetic bine condimentat cu flacari à la Rammstein, artificii, lasere si baloane: "Blackened", "One" si "Seek and Destroy". Probabil pentru calmarea si ultimilor ranchiunosi posibili anti-Black Album, dar in mod sigur si ca un semn clar de pretuire a dragostei si dedicatiei neconditionate a fanilor . Pe total, a fost un spectacol foarte foarte reusit, cu o sonorizare si un joc de lumini excelent, pe masura reputatiei si profesionalismului formatiei. Un concert Metallica ramine in continuare un "must see" pentru oricare impatimit al metalului, indiferent  daca a auzit de „Black Album“ sau nu ;-) ..

Metallica	© rockXpress. ro

MOTORHEAD incinta pur si simplu numai prin prezenta lor. Sint efectiv un bun al patrimoniului cultural al umanitatii, cu o eticheta de „calitate garantata” lipita perpetuu pe fruntea de sexagenar a lui Lemmy, asa ca nu iti mai pasa ca decibelii showului lor depasesc cu citeva zeci de procente bune limita suportabila chiar si de o ureche de rocker bine antrenat. Si ca datorita acestei depasiri linia melodica se mai pierde pe alocuri intr-un amalgam de distorsuri de bass si chitara. Nuuuu.. cum sa mai iti pese, cind piese ca „Bomber”, „Killed by Death”, „Overkill”, „Ace of Spades” se cinta de la sine, asa de cunoscute sint. Oficial Lemmy, Phil si Mikkey sint in continuare in turneu pentru promovarea ultimei ( a douazecea !) lor creatii „The Wörld is yours”, dar de pe acest album s-au multumit sa interpreteze numai „I know how to die”, constienti fiind de ce se asteapta publicul sa auda live de la ei. Dovada si setlistul, in care accentul a fost pus pe opusurile clasice ca „Overkill” sau „1916”:

Bomber
Damage Case
I Know How to Die
Stay Clean
Metropolis
Over the Top
One Night Stand
The Chase Is Better Than the Catch
The One to Sing the Blues
Going to Brazil
Killed by Death
Ace of Spades
Overkill

„Remember: We are Motörhead and we play Rock and Roll!”  arhi-cunoscuta fraza de introducere a show-lui lor a fost rostita la incheiere de data aceasta de catre Lemmy, ca o concluzie perfecta a celor saptezeci de minute de entertainement pur made in UK si ca o invitatie sa ii insotesti pe oriunde ii va duce periplul lor etern pe scenele rock ale lumii.

Motorhead	© rockXpress. ro

SLAYER au fost programati de la cinci jumate dupa-amiaza, cind caldura deja naucise multa parte din lumea prezenta. Dar nu si pe fanii incrincenati ai celor patru membri ai clubului „Big 4”, fani care adunati in corpore in fata „snake pit-lui”au scandat fara incetare numele trupei de cind  banner-ul cu spadele incrucisate a fost desfasurat in spatele scenei. Scandarea a durat insa vreo douazeci de minutele bune, pesemne datorita faptului ca cei de la pupitrul sonor au vrut sa se asigure ca ce s-a intimplat la Mastodon mai devreme nu se va mai repeta. Nu de alta, dar cine ar fi avut chef sa dea socotela unui Kerry King cu barba vilvoi de nervi ca din boxe n-a iesit nici „pîs”.. Insa s-au meritat douzeci de minute in plus de asteptare, pentru ca de la primele acorduri ale lui „South of Heaven” pina la ultimile note de pe „Angel of Death” totul a decurs impecabil. Sunetul a fost cristal, solisticile lui Kerry si ale lui Gary Holt impletindu-se ca pe disc de exact, double-bass-le lui Lombardo rascolindu-ti maruntaile si vocea lui Tom auzindu-se cred pina la Neuchatel de departe. O fi saracul Araya cu spatele in pioneze si cu fizicul impovarat de ani, dar la capitolul voce e ireprosabil. Cutez sa zic ca dintre toate corzile vocale ale maestrilor thrasheri din Bay Area, ale sale au fost cele mai putin  atinse de trecerea timpului. „Raiiiininnnngg Bloooooodd! .. Bleeedding its horrorrr..!!!” ... si acum mi se zbirleste parul cind imi aduc aminte. Pe scurt: nu ii ratati pe Slayer niciodata daca cinta pe aproape. Calitatea muzicii sau a showului nu are nimic de-a face cu lungimea pletei sau marimea burtii. ;-) Si inca ceva: cum au mai spus-o si alti confrati pe site-ul nostru, Gary Holt in locul lui Hanneman, nota zece!

Setlist:
South of Heaven
Hate Worldwide
War Ensemble
Die by the Sword
Chemical Warfare
World Painted Blood
Mandatory Suicide
Altar of Sacrifice
Jesus Saves
Dead Skin Mask
Raining Blood
Angel of Death

Slayer	© rockXpress. ro

MASTODON. Probabil ati intuit din rindurile de mai sus natura problemei cu care s-au confruntat cei patru „sudisti” din Atlanta, Georgia, in timpul performantei lor de la Yverdon. Exact, le-a fost luat piuitul sistematic in timpul celor patruzeci si cinci, cincizeci de minute cit le-au fost alocate. Sistemul de sonorizare a cazut complet si in mod repetat; daca nu as fi stat in fata scenei, as fi crezut ca Mastodon se oprisera din cintat din cauza caldurii, asa de mute ramineau boxele.. Oficialii au declarat mai tirziu ca problemele de sonorizare s-au datorat faptului ca pupitrul de mixaj „s-a naruit complet sub povara exercitata de sub-bass”... Mde, de la elvetieni m-as fi asteptat la perfectiune si la o scuza mai acatarii. Sa speram ca cei de la Mastodon au fost despagubiti in natura, sub forma de lingouri de aur, roti de cascaval si tablete imense de ciocolata. Caci a fost pacat ca tocmai lor, speranta metalului autentic si fara compromisuri din zilele noastre, sa li se intimple asta.  Brent Hinds (vocal, chitara) era asa de naucit de ce se intimpla, ca nu facea decit sa zica intr-una in pauzele dintre piese: „This is gay, man!.. So f**ing gay!!”. Insa, chiar si asa ne-am putut bucura de super-piesele de pe „Hunter”  din care Mastodontii s-au infruptat din plin, cum ar fi „Black Tongue”, „Dry Bone Valley”, „Curl of the Burl”, „Blasteroid”. Troy Sanders (bass / vocal) a fost o prezenta demonica, urlatoare, dublat la perfectie de bintuitoarea voce a lui Brent si a lui Brann (Dailor – baterie).  Bill Kelliher a dus greul la chitara, desigur cit l-a lasat situatia neplacuta cu sonorizarea, grupul facind pe ansamblu o imagine foarte pe masura faimei, profesionalismului si seriozitatii artistice cu care ii elogiaza presa. Repet, pacat de ghinionul avut la Yverdon... Bine ca nu au fost headline-ri (ceea ce merita oricind!), ca s-ar fi lasat cu morti si raniti in pasnicul orasel de pe malul lacului Neuchatel.

Setlist:
Black Tongue
Crystal Skull
Dry Bone Valley
Thickening
Stargasm
Blasteroid
All the Heavy Lifting
Spectrelight
Curl of the Burl
Blood and Thunder

Mastodon	© rockXpress. ro

GOJIRA.Francezii de la Gojira sint de asemenea una din sperantele metalului in zilele noastre, in era fara de speranta numita sarcastic „post anii nouazeci”. Cinta fara compromisuri, credinciosi propriei lor viziuni artistice, dovada indelungatul sir de albume produse independent. Cu ultimul disc „L’enfant Sauvage” au facut o exceptie, semnind cu cei de la Roadrunner Records, dar din fericire nimic nu s-a schimbat pe linie muzicala. Dovada a fost si prezenta pe setlist a piesei titlu care s-a incadrat perfect alaturi de masivele „Flying Whales” , „Love” sau „The heaviest Matter of the Universe”. Jocul de scena al galicilor a fost si el extrem de dinamic, toti cei trei  chitaristi profitind din plin de „snake-pit”, facindu-te pe alocuri sa crezi ca ai zburat inapoi cu 20 de ani si ca ii ai in fata ochilor pe Hetfield, Hammet si Newsted in zilele lor de glorie. Oui, fratii Duplantier inca mai au multe de zis, asa ca tineti ochii pe ei!

Setlist:
Oroborus
The Heaviest Matter of the Universe
Love
Flying Whales
L'Enfant Sauvage
Vacuity

Gojira	© rockXpress. ro

ELUVEITE se gasesc in plin turneu de promovare pentru „Helvetios”, ultima lor creatie, dupa cum a tinut sa aminteasca Chrigel Glanzmann, leader-ul si mentorul celor sapte colegi ai sai. Din pacate am sa ma rezum doar la atit, caci nefiind un expert prea mare in folk-metal si ajungind si spre sfirsitul recitalului lor, nu prea mi-am putut forma o parere avizata despre trupa elvetiana care a deschis „acasa” cum s-ar zice editia Sonisphere-lui de la Yverdon-les-Bains.

Eluveite	© rockXpress. ro

Un Sonisphere care speram sa dainuiasca in continuare cit mai multi ani, in ciuda restringerii numarului de etape si chiar a anularii uneia dintre ele (in Anglia) anul acesta. Si sa pastreze aceeasi calitate a formatiilor tocmite sa ii incinte pe impatimitii de metal de toate virstele... numai sa aiba grija sa n-o mai dea pe de laturi cu pupitrul de mixaj! ;-)

Multumim calduros lui Samuel Cherix de la agentia de impresariat Opus One pentru sprijinul acordat! Merçi beaucoup et à la prochaine!

Dan Herta - rockxpress.ro, Elvetia

GALERII FOTO SONISPHERE ELVETIA 2012